Anul 2010 s-a încheiat. Unii ar putea spune, „bine că s-a încheiat”, cel puţin dacă ţinem cont de aspectele economice şi financiare. După cum spunea un coleg, „A fost un an nebun şi sper că se va termina în curând!”.
Îşi merită 2010 proasta reputaţie de „annus horribilis” ? Da şi nu. Da, pentru că în unele state din Europa, criza financiară a intrat într-o etapă nouă şi destul de serioasă, a crizei datoriei publice. Nu, pentru că în Europa refacerea economică se consolidează, marchează progrese privind creşterea exporturilor şi cererea internă, devenind astfel mai robustă şi autonomă. În plus, criza a generat o reformă fundamentală a guvernanţei economice la nivel european. Să nu uităm că Estonia a adoptat moneda euro la 1 ianuarie 2011 pentru că e convinsă de eficacitatea acesteia privind stabilitatea economică.
Cuvântul „criză” provine din „krisis” (care în greaca veche însemna alegere, decizie), derivat din verbul „krinein” (a decide). Astfel, o criză reprezintă un moment de cotitură, deseori unul decisiv. Este un test care dă la iveală slăbiciuni structurale. În lipsa unui răspuns decisiv, o criză îşi pierde potenţialul de schimbare şi se poate transforma în mod rapid într-un eşec şi mai mare.
Iată –ne deci în anul 2011, martori ai unui paradox aparent, dat fiind că economia reală trece printr-un proces de refacere, în timp ce pieţele financiare, în special cele ale datoriilor publice, continuă să dea semne de fragilitate.
Cetăţenii şi actorii de pe piaţă aşteaptă acest moment de cotitură. Vorbele goale nu au efect. Mai întâi, trebuie să limităm dezastrele de pe pieţele financiare, apoi să reparăm sistemul.
Când criza financiară şi-a făcut cu adevărat simţite efectele, a existat un risc real să apară o a doua mare depresiune economică. Aceasta a fost evitată pentru că în momentele cruciale, factorii de decizie din Uniunea Europeană, SUA şi din alte părţi ale lumii au reuşit să-şi coordoneze eforturile şi să ia decizii privind o serie de măsuri puternice de stimulare financiară şi monetară, pentru a stopa declinul economic.
Europa s-a confruntat cu un moment al adevărului asemănător în primăvara trecută, când Grecia s-a aflat la un pas de faliment. După câteva ezitări, statele din zona euro au reuşit să se pună de acord şi să acorde Greciei un pachet de asistenţă financiară, împreună cu FMI, cu condiţia ca aceasta să respecte un program riguros de reforme. O săptămână mai târziu, când turbulenţele de pe pieţele financiare europene au continuat, a fost creat un cadru de protecţie financiară la nivel european.
În noiembrie au fost luate măsuri decisive pentru a acorda sprijin Irlandei, ţară în care dificultăţile extraordinare din sectorul bancar au avut un impact considerabil asupra finanţelor publice, care fuseseră deja serios afectate de recesiune.
Care este bilanţul reformelor economice din Europa în 2010 ? S-au luat măsuri pentru a proteja stabilitatea financiară şi pentru a pune pe picioare „o echipă de intervenţie” în domeniul fiscal. Dar mai sunt multe de făcut pentru a reconstrui arhitectura economică, pentru a preîntâmpina posibilele crize şi pentru a pune bazele unei creşteri durabile şi ale creării de noi locuri de muncă.
Să fim cinstiţi: Europa a fost lovită atât de puternic de criza globală pentru că sistemele noastre fiscale erau defectuoase. În ciuda Pactului de stabilitate şi de creştere, finanţele publice erau vulnerabile înaintea crizei, iar de-a lungul timpului au apărut dezechilibre macroeconomice considerabile.
Iată de ce este extrem de important ca statele membre ale UE şi Parlamentul European să finalizeze măsurile de reformă fundamentală a guvernanţei economice la nivel european. Acest proces trebuie să fie încheiat până la sfârşitul verii şi trebuie să se menţină obiectivele ambiţioase propuse iniţial de Comisie, acestea nu trebuie să-şi piardă din eficienţă.
O lecţie importantă în urma crizei este că supravegherea bugetară preventivă trebuie să fie mult mai eficientă şi mai constrângătoare decât până în prezent. În viitor dorim să prevenim crize precum cea din Grecia. Pentru aceasta, avem nevoie de sancţiuni credibile, în special posibilitatea adoptării de decizii în această privinţă prin votul cu majoritate calificată inversată, astfel încât propunerea Comisiei de a impune sancţiuni împotriva unui stat membru să intre în vigoare în cazul în care nu există o majoritate calificată care să impună un veto.
O altă lecţie este că dezechilibrele macroeconomice pot genera o criză serioasă, după cum am văzut că s-a întâmplat în Irlanda. Reforma ne va permite să identificăm semnalele premergătoare ale crizei suficient de devreme şi să insistăm ca statul membru în cauză să adopte măsuri corective.
Finalizarea procesului de reformă a guvernanţei economice cu un maxim de ambiţie şi evitarea tentanţiei cu efect pe termen scurt de a o „dilua” va spori credibilitatea uniunii economice şi monetare, pe termen scurt şi lung. Prevenirea este întotdeauna mai bună decât corecţia sau soluţionarea unei crize. Astfel, o guvernanţă economică eficientă reprezintă cel mai bun mecanism de prevenire a crizei şi, fără îndoială, este mult mai importantă decât orice „plasă de siguranţă” financiară.
Aşadar, 2010 a fost un an destul de dificil. Dar privind retrospectiv, ar putea fi considerat ca un moment de cotitură crucial pentru integrarea economică şi politică a Europei, dacă suntem hotărâţi să luptăm pentru păstrarea stabilităţii financiare şi să întărim guvernanţa economică. Aceste reforme vor completa uniunea monetară, contribuind la crearea unei uniuni economice reale şi eficiente. Este timpul să facem acest lucru şi să creăm o bază solidă pentru moneda euro.
Olli Rehn este comisar european pentru Afaceri economice şi monetare