Toți contribuabilii europeni ar putea în curând să plătească 23 de milioane de euro pe an pentru a salva un sistem de pensii pentru sutele de foști europarlamentari, care este pe cale să facă implozie. Înalți funcționari ai Parlamentului European se grăbesc acum să salveze fondul de pensii care se confruntă cu un deficit de 308 milioane de euro și care ar putea rămâne fără bani chiar din 2024.

Gaură de peste 300 de milioane de euro

„Fondul va rămâne fără capital în curând”, se arată într-un document intern pregătit de Alessandro Chiocchetti, cel mai înalt funcționar public al Parlamentului, și consultat de Politico, care spune că fondul de care beneficiază sute de foști parlamentari europeni se confruntă cu o „situație financiară dramatică”.

Eurodeputații de rang înalt au discutat documentul în cadrul unei întâlniri cu ușile închise care a avut loc luni, săptămâna trecută, la Strasbourg, dar nu au decis încă ce să facă.

„Opțiunea de a nu face nimic în această privință este în mod clar scoasă din discuție”, a declarat un purtător de cuvânt al Parlamentului.

Parlamentul a înființat sistemul de pensii suplimentare în 1990 și a funcționat timp de 30 de ani, până când a fost închis pentru noii membri în 2009, când a intrat în vigoare un sistem de pensii unificat. Datorită, în parte, faptului că toate contribuțiile legislatorilor au încetat în urmă cu 14 ani, fondul se află acum într-o situație disperată.

„Cred că nu ar trebui să se mai risipească banii contribuabililor pe o structură care, sincer, este înființată un pic ca o schemă Ponzi”, a declarat Daniel Freund, un eurodeputat german. Schemele Ponzi sunt o formă de investiții frauduloase care pot supraviețui doar prin atragerea continuă de noi membri.

„Acest lucru este la limita activității infracționale”, a spus Freund.

Stephen Hughes, președintele fondului, care a fost europarlamentar britanic din partea Partidului Laburist din 1984 până în 2014, a declarat că Parlamentul European ar trebui să-și onoreze angajamentul de a plăti pensionarii.

„Parlamentul a intrat în această situație cu ochii larg deschiși și cred că este foarte nedrept. Acei membri au prestat ani de servicii loiale Parlamentului European și se simt lezați că sunt tratați în felul în care sunt tratați acum”, a declarat el, argumentând că fondul a fost „foarte bine gestionat”, dar că era inevitabil să rămână fără bani după ce a fost închis în 2009.

Un viitor neclar pentru aceste pensii

Fondul, ale cărui investiții sunt gestionate separat de o societate cu sediul în Luxemburg, mai dispune de doar aproximativ 55 de milioane de euro din cele 363 de milioane de euro care se estimează că vor trebui plătite. În trecut, deputații europeni plăteau o treime din contribuții, iar Parlamentul completa restul.

„Din cauza încetării plății contribuțiilor de către deputați și Parlament, a randamentului insuficient al investițiilor și a efectelor crizelor financiare succesive, precum și a instabilității geopolitice, situația fondului s-a deteriorat rapid începând din 2009”, se arată în nota secretarului general.

„Această sumă este insuficientă pentru a-și îndeplini obligațiile viitoare de plată a pensiilor”, adaugă documentul.

Asta înseamnă că bugetul UE finanțat de contribuabili ar putea fi „jefuit” pentru a plăti aproximativ 23 de milioane de euro pe an, susține sursa citată.

Documentul secretarului general, redactat pentru a fi analizat de 14 parlamentari în cadrul unei reuniuni prezidate de președintele Roberta Metsola la 17 aprilie, prezintă trei opțiuni potențiale.

Prima ar fi să nu se facă nimic și să se lase fondul să intre în faliment, ceea ce înseamnă că Parlamentul – și contribuabilul – va trebui „cel mai probabil” să preia obligațiile de pensie. A doua opțiune ar fi lichidarea fondului și apoi oferirea unei sume forfetare mari de bani beneficiarilor.

În al treilea rând, dezastrul ar putea fi evitat printr-o serie de modificări pentru a înăspri drepturile de pensie, cum ar fi creșterea vârstei eligibile pentru pensie sau pur și simplu reducerea sumei pe care o primesc beneficiarii.