Comparativ cu depozitele in lei, in 1999, plasamentele in valuta la bancile comerciale au oferit randamente superioare, ceea ce inseamna ca cine a mizat pe dolar (sau marca germana) a avut de castigat. A fost insa un moment oarecum atipic. In 1997 indeosebi, dar si un an mai tarziu, bancile au reusit sa tina pasul cu devalorizarea leului dar si cu inflatia, oferind dobanzi mai mari in moneda nationala. Daca ar fi sa ne luam dupa previziunile actualului premier, Mugur Isarescu, anul acesta lucrurile vor urma cam acelasi tipar. Inflatia, prognozeaza fostul guvernator al BNR, va depasi in 2000 devalorizarea leului, ceea ce pentru populatie este sinonim cu invitatia de a efectua plasamente in moneda nationala.
Oferta bancara in valuta este modesta
In cifre, pentru depozitele la vedere in valuta, bancile ofera in general dobanzi care se situeaza in jurul a 3% pe an, suma minima a deschiderii unui cont in valuta fiind de aproximativ 100 USD (sau echivalentul in alte monede). Pentru cele la termen, oferta anuala este ceva mai generoasa 5-6%, e drept pentru depozite mai mari de 700-1.000 dolari. Incepand cu acest an insa, piata bancara nu mai reprezinta singura alternativa de plasamente pentru posesorii de valuta, persoane fizice. In functie de sumele detinute, acestia pot opta pentru investitii in bonuri de tezaur in valuta, in titluri de participare la un fond mutual valutar (singurul existent deocamdata pe piata fiind cel administrat de Gelsor Asset Management) sau pot incheia o polita de asigurare de viata cu acumulare de capital in valuta (tip Unit-linked), produs oferit de compania Nederlanden Asigurari de viata.
Sa le luam pe rand. Ultima emisiune de bonuri de tezaur in dolari a avut ca data de inchidere a subscrierilor 11 februarie, operatiunea efectuandu-se prin intermediul Bancii Agricole. Pentru a strange de pe piata circa 150 milioane dolari, statul a oferit o dobanda anuala de 7% pentru emisiunea valabila pentru o perioada de trei luni, 7,5% pentru 6 luni, respectiv 9% pentru 12 luni, valoarea nominala a unui bon de tezaur fiind de 1.000 dolari. Dar bonurile de tezaur reprezinta oportunitati de investitii conjuncturale, neexistand o constanta a emisiunilor de acest tip. Ca medie, ele au loc o data sau de doua ori pe an, atunci cand statul traverseaza momente dificile, motiv pentru care detinatorii de valuta ce au in obiectiv plasamente pe termen lung sunt oarecum dezavantajati. Paleta oportunitatilor de investitii in valuta nu se opreste insa aici.
Nou-aparut pe piata, Fondul Valutar Gelsor (FVG) este deocamdata singurul fond deschis de investitii autorizat de CNVM sa emita titluri in valuta. Avantajele oferite de fondurile mutuale din care face parte si FVG se refera, in general, la spectrul mai larg de plasamente in care sunt investiti banii, ceea ce asigura, cel putin teoretic, un randament mai bun decat in cazul depozitelor bancare. Pe de alta parte, fixand valoarea nominala a titlului de participare la doar 50 de dolari, FVG este accesibil si detinatorilor de sume mici in valuta, ceea ce nu este posibil in cazul depunerilor la bancile comerciale si nici in situatia bonurilor de tezaur. Structura portofoliului Fondului Valutar Gelsor cuprinde plasamente in titluri de stat in proportie de 80%, respectiv depozite de cont curent (20%), administratorul Gelsor Asset Management urmarind mentinerea fondului in categoria de risc scazut si, intr-un viitor apropiat, extinderea subscrierii si pentru alte valute decat moneda americana. Examinand oportunitatile de plasamente in valuta pe piata romaneasca, vom incheia cu cateva cuvinte despre cele trei polite de asigurare de viata cu acumulare de capital in valuta oferite de Nederlanden. Politele tip unit-linked (asa cum sunt ele cunoscute) Activ$, Gold$, respectiv Capital$, ofera detinatorilor pe langa asigurarea de viata propriu-zisa, posibilitatea investirii sumelor in valuta in cele trei fonduri de investitii cu grade de risc diferite lansate de societate in acest an.
Practic, primele de asigurare sunt utilizate pentru cumpararea de unit-uri (subdiviziuni ale fondurilor financiare) din care se constituie contul contractantului .
In functie de tipul asigurarii, din acest cont o parte din unit-uri sunt distribuite catre componenta protectiva (asigurarea de viata propriu-zisa), iar o alta parte catre componenta investitionala (fondurile financiare). Cele trei fonduri unit-linked Nederlanden investesc (in proportie de 95%, restul fiind cheltuieli de administrare) in fondurile corespondente ING Multicolor Funds – (red, blue, white), inregistrate in Luxemburg. In functie de structura de portofoliu si riscul asociat acestor fonduri, asiguratul poate opta pentru repartitia unit-urilor destinate investitiei in unul sau altul dintre acestea, avand de asemenea posibilitatea de a retrage oricand pe durata de plata a primelor o cota din numarul unit-urilor din contul sau.