Fostul premier al României, Adrian Năstase, a scris pe blogul său despre decizia CEDO în dosarul Zambaccian. Potrivit fostului premier, cererea lui la CEDO a fost respinsă, fapt ce este absolut „inadmisibil”.

Adrian Năstase a răbufnit! Este „inadmisibil”

„După 8 ani, plângerea mea la CEDO, în Dosarul Zambaccian, a fost respinsă, că INADMISIBILĂ. A fost nevoie, deci de 8 ani pentru că cererea să fie declarată inadmisibilă! Celeritate, nu? Să nu comparați cu plângerea Codruței Kovesi, care a primit răspuns în câteva săptămâni…

Și plângerea în Dosarul Afișelor electorale a fost respinsă tot că INADMISIBILĂ. Nu era nevoie de vizibilitate într-o dezbatere publică europeană. Așa incât cei 972 de martori ai acuzării fată de cei 4 martori ai apărării au fost considerați o procedură corectă de „egalitate a armelor”. Între altele…

Poate vă aduceți aminte, judecătoarea Gabriela Bîrsan, fostă șefă de secție la ICCJ, a fost achitată definitiv în dosarul ce i-a fost deschis. M-am bucurat foarte mult atunci. Se încheiau șapte ani de calvar și de abuzuri. Prezența să, în conducerea ICCJ, era incomodă.

În plus, soțul său, profesorul Corneliu Bîrsan era judecătorul din partea României la CEDO. Anii 2011-2012 erau perioada în care dosare cu obiective politice, cum era și Dosarul „Trofeul calității” ajunseseră la ICCJ. Se modificaseră procedurile, codul penal și cel de procedură penală, avusese loc „mică reformă în justiție”, fusese numită, de către Traian Băsescu, nouă sefă a Curții. Totul era pregătit pentru condamnări.

Trebuiau însă „neutralizați” unii judecători incomozi de la ICCJ (o voce puternică o reprezenta Gabriela Bîrsan) și trebuia schimbat judecătorul român de la CEDO, unde, inevitabil, plângerile în legătură cu abuzurile judiciare urmau să ajungă. Acestea au fost rațiunile prin care a pornit, la București, acțiunea penală împotriva Doamnei Bîrsan (percheziții, interceptări, etc.), la 6 octombrie 2011, urmată, la 17 noiembrie, de cererea de ridicare a imunității judecătorului Bîrsan, formulată de DNA, la Strasbourg”, a scris Adrian Năstase.

Adrian Năstase: CEDO să nu-și mai irosească banii

„Era perioada în care Livia Stanciu „judecă” recursul în dosarul meu. În 2012, în vară, s-a dat verdictul. După câteva luni, am făcut plângere la CEDO. În octombrie 2013, a fost desemnat un nou judecător român la CEDO – Iulia Motoc (în cadrul acordului de coabitare Băsescu-Ponta) iar în noiembrie 2014 s-a dat decizia de inadmisibilitate la plângerea formulată de mine. Niciunul din motivele invocate de mine nu a fost acceptat. Inutil să vă spun că nu cred în coincidențe.

Sper că atât profesorul Bîrsan, cât și judecătoarea Gabriela Bîrsan – pentru amândoi am un deosebit respect – să dea mai multe detalii despre ce s-a urmărit prin abuzurile ce au avut loc împotriva lor. Și cred că acum veți putea citi și înțelege mai bine decizia CEDO referitoare la plângerea mea și rațiunile pentru care Curtea a trebuit să-și schimbe chiar și jurisprudențe anterioare.

Aș vrea să înțelegeți și cum functionează „coridorul condamnărilor” în cazul dosarelor cu obiective politice – ministru al justiției fanatizat (Monica Macovei), conducerea DNA controlată sau influentată politic (Daniel Morar, Codruța Kovesi),conducerea ICCJ numită politic (Livia Stanciu, Ionuț Matei) și conexiunile externe – la Bruxelles Catherine Day iar la CEDO Iulia Motoc.

Pare că mandatul Iuliei Motoc cuprindea, între altele, cerință respingerii unor plângeri „supărătoare” din România. Ea și-a inceputut mandatul cu respingerea primei mele plângeri și trebuia să inchidă și cea de-a două plângere a mea înaintea de încheierea mandatului său la CEDO, în decembrie anul acesta.

Concluzia mea pentru cei care mai cred în povești cu zâne, „statul de drept”, „drepturile omului”, „valori și principii europene”, CEDO, să nu-și mai irosească banii pe traduceri, taxe, corespondentă, avocați deoarece comandamentele politice guvernează și la Strasbourg”, a scris Adrian Năstase pe blogul său.