Adrian Sârbu și Miron Cozma, chemați la Parchetul General în dosarul Mineriadei
Adrian Sârbu, care a ocupat funcția de șef de cabinet al fostului premier Petre Roman, și Miron Cozma, fost lider al minerilor din Valea Jiului, au fost citați vineri la Parchetul General. Aceștia au fost informați că sunt inculpați în dosarul Mineriadei din iunie 1990, fiind acuzați de săvârșirea unor infracțiuni contra umanității.
Procurorii sunt obligați să refacă întreaga anchetă în acest dosar, deoarece probele adunate anterior au fost invalidate de instanță.
Dosarul a fost inițial trimis în instanță în iunie 2017, însă în decembrie 2020, Curtea Supremă a decis să-l returneze Parchetului Militar, solicitând refacerea integrală a anchetei.
Până în prezent, au fost puși din nou sub acuzare fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, generalul în rezervă Vasile Dobrinoiu, fost comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri din cadrul Ministerului de Interne, și colonelul în rezervă Petre Peter, fost comandant al Unității Militare 0575 Măgurele. Din cauza imposibilității de a se deplasa, Ion Iliescu a fost vizitat miercuri de procurori la domiciliul său, potrivit Agerpres.
Cum s-au desfășurat evenimentele din 1990
Începând cu data de 22 aprilie 1990, în Piața Universității din București a avut loc o manifestație care s-a desfășurat pe parcursul mai multor săptămâni, până la 13 iunie 1990.
În luna iunie 1990, persoane cu funcții de conducere în statul român la acea vreme, printre care Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu, sprijiniți de alte persoane apropiate puterii sau care o susțineau – inclusiv Virgil Măgureanu, director al SRI, și Adrian Sârbu, consilier al prim-ministrului – au inițiat o politică de represiune împotriva populației civile din București. În urma acestor acțiuni, patru persoane au fost ucise, două persoane au fost violate, integritatea fizică și/sau psihică a peste 1.300 de persoane a fost grav afectată, iar mai mult de 1.200 de persoane au fost persecutate prin privarea ilegală de libertate.
Manifestația reprezenta o formă de opoziție față de puterea nou instaurată în România după Revoluția din 1989. Protestatarii solicitau, prin mesaje verbale, comunicate și alte forme de protest, o ruptură clară de regimul comunist înlăturat în decembrie 1989. Printre revendicările lor se numărau promovarea unor persoane fără un trecut de activiști de partid, crearea unei televiziuni independente și alte cerințe cu caracter democratic.
În acest context, Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu și alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naționale au orchestrat un atac împotriva manifestanților prezenți fizic în Piața Universității. Acțiunea a servit drept pretext pentru o operațiune represivă mai amplă, care viza persoanele ce participaseră anterior la manifestații, în special liderii de opinie, precum și pe oricine manifesta sau era considerat susceptibil de a manifesta opoziție. Printre țintele principale s-au numărat studenții, intelectualii și persoanele care promovau sau erau asociate cu valorile occidentale.
A fost construit un scenariu pentru ca adevăraților atacatori să li se piardă urma
Pentru a disimula atacul, a fost conceput un scenariu menit să asigure pierderea urmelor adevăraților autori. O componentă esențială a acestui plan a fost manipularea opiniei publice prin comunicări oficiale care prezentau în mod fals manifestanții ca pe o amenințare la adresa valorilor democratice.
Dată fiind amploarea atacului, punerea sa în aplicare a necesitat mobilizarea unui număr semnificativ de persoane. Conform probelor administrate, persoane din conducerea statului – inclusiv Petre Roman și Gelu-Voican Voiculescu – alături de conducerea Serviciului Român de Informații, reprezentată de Virgil Măgureanu, și cu participarea lui Adrian Sârbu, consilier al prim-ministrului, ar fi constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, cu implicații politice, administrative, militare și civile.
Acest grup, în interiorul căruia au fost implicate numeroase persoane, a contribuit în moduri diverse la producerea unor fapte de o amploare impresionantă.
Cum a fost conceput planul infracțional
În cadrul tabloului infracțional, persoanele care au executat în mod direct actele de natură criminală au ocupat poziții inferioare în ierarhia grupului, în timp ce responsabilitatea pentru conceperea și coordonarea comiterii acestor infracțiuni a aparținut conducerii politice a statului român de la acea vreme, prin intermediul persoanelor menționate.
Din probele administrate de procurori reiese că planificarea și organizarea planului infracțional au fost realizate în conivență de către Petre Roman, Gelu-Voican Voiculescu și Virgil Măgureanu, împreună cu alte persoane de decizie. Deși aceștia au avut roluri centrale în elaborarea planului, punerea lui în aplicare a fost realizată prin intermediul altor persoane care nu au fost implicate direct în înțelegerea inițială.
Începând cu data de 13 iunie 1990, suspecții au inițiat și coordonat o acțiune represivă împotriva manifestanților din Piața Universității, București. În cadrul acestui atac, au fost implicate în mod ilegal forțe aparținând Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori mobilizați din diverse regiuni ale țării.
