Pentru a avea o creștere sănătoasă e nevoie de o strânsă colaborare între mediul privat și stat. Multe sectoare vitale au nevoie urgentă de soluții și proiecte, dar acestea trebuie făcute cu o viziune clară, parte a unei strategii de țară bine definită.
Acesta este pe scurt concluzia evenimentului „Dezvoltarea României: parteneriatul dintre stat și antreprenori, o soluție pentru o creștere sănătoasă“, organizat, săptămâna trecută, la „Le Chateau“, de revista Capital. Într-un cadru select, cu invitați de marcă, redacția Capital a lansat și cea de-a 15-a ediție a Top 300 Cei mai bogați români, cel mai longeviv şi concludent barometru al mediului de afaceri autohton, împreună cu topul femeilor de succes, anuar în care sunt prezentate 50 de Femei de succes, care fac România cunoscută în lume.
În căutarea unei viziuni
Economia României crește, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne bucurăm peste măsură. Important este cât de sănătos se dovedește acest proces. Iar, dacă nu este sustenabil, ar fi indicat să fie temperat de către autorități. Pe de altă parte, tot ceea ce înseamnă creștere care este generată sau generează o dezvoltare reală a țării, trebuie susținut cu toată forța. Oamenii de afaceri au susținut tot timpul această idee, iar, mai nou, câțiva guvernanți li s-au alăturat. Bineînțeles, parteneriatul dintre stat și mediul de business ar fi trebuit să fie ceva normal. Nu de alta, dar acesta are darul de a genera prosperitate.
Pentru a ajunge însă la o dezvoltare durabilă, ar trebui mai întâi stabilit conceputul de dezvoltare structurală, consideră Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului BNR. Potrivit acestuia, cele patru structuri care formează PIB-ul (agricultura, industria, construcțiile și sectorul serviciilor – n.r.) „trebuie să fie gândite altfel, rezolvate altfel“. El a dat ca exemplu un clasament publicat în 1913, an în care România de atunci era doar o fâșie între Munții Carpați și Dunăre, fără Bucovina, fără Ardeal, fără Banat.
„Cei care au făcut atunci analiza au luat 19 țări din Europa care contau din punct de vedere economic. România era printre ele și ocupa locul 11 cu 0,80% pondere în PIB-ul mondial“, spune Adrian Vasilescu. Acum, România reprezintă doar 0,30% din PIB-ul mondial, iar locul în statele europene este mult mai îndepărtat. „Suntem a 7-a țară din punctul de vedere al populației din Uniunea Europeană, din 28 de țări. Suntem a 17-a țară din punctul de vedere al PIB-ului nominal și suntem a 27 în ceea ce privește puterea de cumpărare. 17 și 27 nu ne onorează oricât am vrea noi să găsim alte formule ca să vedem ce se întâmplă cu țara noastră în Europa noastră“, a mai spus el. „Trebuie schimbat PIB-ul. Auzim des că PIB-ul nostru aleargă foarte repede şi ne va asigura la anul salarii mai bune. Nu are cum. Cei care fac această afirmaţie nu ştiu ce înseamnă PIB. PIB-ul este o realitate economică care se produce şi se consumă concomitent“, a mai spus Adrian Vasilescu.
Multe discuții, puține realizări
În cele 12 luni de guvernare tehnocrată, echipa de la Palatul Victoria a reușit să-și mobilizeze forțele și să lanseze mai multe strategii și programe de dezvoltare, însă mare parte au rămas doar pe hârtie. Programul național anti-sărăcie a fost urmat de Pachetul de măsuri pentru dezvoltarea clasei de mijloc la sate, iar mai apoi a fost lansată Comisia de tăiat hârtii. Cu toate aceste programe lansate, birocrația a rămas încă la un nivel destul de ridicat. Acestea nu sunt însă singurele proiecte lansate de Guvernul Cioloș. În vara acestui an, premierul technocrat a prezentat strategia de dezvoltare economica pe termen mediu și lung „România competitivă“, un program cu multe lozinci dar fără lucruri concrete. „Transformarea de care avem nevoie nu este numai una administrativă, ci una mult mai profundă, la nivelul mentalităților. Esențial pentru succesul acestui demers va fi asumarea de valori și principii comune“, a explicat Dacian Cioloș, în discursul din Parlament, cu ocazia lansării strategiei. El a recunoscut atunci că în ultimele decenii, de cele mai multe ori, strategiile au rămas pe hârtie, în mare parte, iar deciziile majore de politica economică au fost luate mai mult sau mai puțin sub presiunea diferitelor organisme internaționale. Strategia a rămas încă la nivel de proiect. O continuare a acestuia și definitivarea ei se impune a fi făcută de viitorul guvern, indiferent de colaratură politică, dar mai ales trebuie cooptat mediul de business autohton în pregătirea proiectelor pe termen lung.