'Una este ce îţi cere Uniunea Europeană sau Fondul Monetar Internaţional într-un anumit moment şi alta ce scrie în contracte. Aşa ne cere FMI, este de multe ori o glumă. E la fel cu sloganul băncilor care spune aşa: ne cere Banca Naţională. Asta este o glumă, sunt poveşti', a spus Vasilescu, întrebat despre relaţia cu organismele financiare internaţionale şi calendarele privind piaţa locală a energiei.
Vasilescu a făcut o retrospectivă a anilor '80 – '90, arătând că România a fost în 'terapie de şoc', nu doar după 1990, ci a fost în terapie de şoc şi între anii 1981 – 1988, când a plătit datoria externă.
'În 1990, eram într-o situaţie foarte dificilă. Veneau vapoarele cu păcură în portul Constanţa şi nu descărcau, pentru că aşteptau să le fie plătite facturile, deoarece ştiau că nu putem plăti. Noi înroşeam telefoanele şi ceream bani împrumut, un milion sau două de dolari. România era şi atunci în terapie de şoc. Până în 1997, România nu a avut acces pe nicio piaţă, la nicio bancă. Singurul care a venit a fost Fondul Monetar Internaţional. Eu nu pot să am aceeaşi atitudine când Fondul este hulit. Acesta a fost singurul care ne-a dat bani', a arătat Adrian Vasilescu.
Sursa: Agerpres
