Stelian Bajureanu s-a născut la 4 iunie 1934 în satul Horodiştea (fosta Carsidavă din Geografia lui Ptolemeu), comuna Păltiniş din judeţul Botoşani.
Absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică, a devenit doctor, în 1975, cu o teză, care de fapt este prima cibernetică din lume reală, deterministă, consonantistă, odoblejiană, modernă, disjunctă.
Și-a mai luat un al doilea doctorat, de data aceasta în inginerie electrică la Piteşti în anul 2000.
„Din cauza personalităţii mele neîndoielnice, verticalităţii şi crezului meu în ştiinţă, mai ales în cea odoblejiană, mi s-a fabricat un dosar voluminos, fiind dat afară de la serviciul în domeniul cercetării, pe care îl făceam cu conştiinţă şi seriozitate.
Securitatea nu-mi da pace nici ziua, nici noaptea. Fetiţa mea era studentă. Rezervele financiare se gătaseră.
Disperarea începuse să atingă apogeul. Alături de soţia mea, căutam soluţii de supravieţuire, fără ca fetiţa să simtă lipsurile.
La Ştefăneşti, unde aveam o căsuţă, am început să ne ocupăm de floricultură. Vindeam flori în centrul Piteştiului, la Mobilux, alături de fetele întunecate la faţă, cu fuste lungi, înflorate. Inspectorii financiari mă cunoşteau, nu mi-au cerut niciodată certificatul de producător.
Au fost zile în care nu am vândut nicio floare…
Florile mele erau cele mai frumoase, dar şi cele care nu se vindeau, nu din cauza preţului, ci din nepriceperea mea de a face comerţ. Câştigam atât cât să nu murim de foame.
Şi, Doamne, ce mai munceam în grădina cu flori de la Ştefăneşti! Într-o zi, o doamnă elegantă, după ce şi-a aruncat privirile în găleţile florăreselor de profesie, se opreşte la găleţile mele, alege fără să ne adreseze vreun cuvânt, mi le dă pentru a le înfăşura în celofan, îmi mulţumeşte şi pleacă fără să-mi plătească.
M-a revoltat gestul. Colega brunetă, cu fuste lungi, înflorate, îmi spune că este soţia secretarului cutare de la judeţeană. Deja se depărtase. Am înghiţit şi mi-am zis:
Dosarul, Bajurene!
Cât de mult m-am bucurat când într-o zi un grup de liceeni mi-au cumpărat o găleată de lalele. Era ziua de naştere a unei profesoare.
Altă dată, o doamnă distinsă, care mă urmărea de câteva zile, observându-mi stângăcia, se dezbracă de pulovărul elegant, afişează un preţ scris cu cifre mari, aranjează florile în găleţi, oferindu-se să mă ajute.
În mai puţin de o oră, florile erau vândute! Câtă bucurie pe mine! Mă gândeam la doamna necunoscută, ce interes are…
Niciun interes! Îmi urmărise, de câteva zile, nepriceperea. A vrut să-mi dea o lecţie. Şi, într-adevăr, mi-a dat-o”, relata povestea pe care o auzise de la Stelian Bajureanu prof. I. C. Hiru în argesexpres.ro.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric