Din multitudinea de necunoscute ce planeaza asupra politicii industriale a Romaniei, cel putin un domeniu ramane de interes cert pentru prezent si viitor: dezvoltarea energeticii. Dar si in acest domeniu este demn de remarcat ca „afacerea secolului”, tranzitul petrolului din bazinul caspic catre Europa de Vest si mai departe, a fost tratata de partea romana prin organizatii neguvernamentale, cum sunt Forumul Romania la Rascruce sau Asociatia Concordia Petroliera.
Dupa anul 2000, pe tarmul estic al Marii Negre vor ajunge 80 milioane tone de titei caspic anual. Prin stramtoarea Bosfor pot fi transportate anual numai 40 milioane tone, reteaua existenta neputand depasi aceasta capacitate de transfer. Si cum petrolul vine continuu, se cauta o alta modalitate de transport, si anume pe conducte, variantele fiind prin: Romania, Bulgaria, Ucraina si Turcia.
Pana in prezent, Romania este implicata, prin „Memorandumul general de cooperare” cu firma EMI din Italia, in proiectul SEEL, care prevede realizarea studiului de fezabilitate pentru oleoductul Constanta-Trieste, prin Federatia Iugoslava, Croatia, Slovenia, cu o capacitate de 33 milioane tone. In cazul inceperii constructiei in acest an, el ar intra in functiune in 2002 si ar fi amplasat, in proportie de 60%, pe teritoriul Romaniei. Firmele americane apreciaza ca varianta prin Iugoslavia este prea riscanta, asa ca Agentia de Comert si Dezvoltare a SUA, impreuna cu HLP Associates Parsons Energy& Chemical si sociatia Concordia Petroliera din Romania, realizeaza un studiu de fezabilitate pentru oleoductul care va traversa Romania, Ungaria si Slovenia.
Racordarea tarilor Uniunii Europene la conductele de petrol caspic formeaza obiectul programului Innogate, care evolueaza in functie de structurarea efectiva a retelelor in amonte. Spre exemplu, oleoductul Constanta – Trieste se poate conecta cu magistrala Trans-Alpina pentru aprovizionarea Europei Centrale.
UE si-a exprimat interesul de a sprijini reabilitarea retelelor petroliere si de gaze naturale din Romania, ca si dezvoltarea portului Constanta, prin programul PHARE.
Studiile de fezabilitate vor oferi informatii foarte importante privind costul transportului per baril, costul constructiei oleoductului in ansamblu, rentabilitatea proiectului, aspectele tehnice, economice, ecologice.
In acest context, Romania, care era la inceputul secolului intre primii producatori mondiali de petrol, are sansa de a reveni pe piata petrolului, datorita capacitatilor sale de rafinare foarte mari (35 milioane tone petrol pe an), retelei existente de conducte de petrol, datorita terminalelor petroliere si de gaze lichefiate existente in Portul Constanta (cele peste 100 de dane ale portului Constanta pot primi tancuri petroliere de pana 100.000 tdw) si, mai ales, experientei existente in domeniul petrolier (foraj, extractie, utilaj petrolier, proiectare-cercetare).
Alaturi de aceste oportunitati, marile companii petroliere mai urmaresc o serie de aspecte colaterale, cum ar fi: stabilitatea politica si securitatea regionala, stabilitatea legislativa, structura taxelor si impozitelor, aspecte ecologice (avantajul transportului pe conducte fata de tancuri s.a.).
La conferinta internationala Caspian Energy to Europe, ce a avut loc la Bucuresti, in septembrie 1998, varianta romaneasca a intrunit aprecierea cvasigenerala ca cel mai eficient si fezabil amplasament pentru oleoduct si reteaua aferenta. Evenimentele de ultima ora pe piata hidrocarburilor din Romania, intre care accelerarea privatizarii SN Petrom, concesiunea de perimetre petroliere in Kazahstan, prezenta activa pe piata romaneasca a companiei LukOil, memorandumul cu firma Shell International Gas pentru transportul de gaze naturale din Turkmenistan catre Europa, conlucrarea cu Elf – Aquitaine in exploatarea zacamintelor de hidrocarburi de mare adancime din Marea Neagra sunt semnale pozitive ale revigorarii acestui sector traditional al economiei romanesti si, totodata, argumente pentru potentialul de cooperare.