În platoul continental al Mării Negre s-au descoperit rezerve de gaz de o mărime între 100 și 200 miliarde mc. Prețul mediu european al gazului natural pentru anul 2018 este anunțat de Gazprom (cel mai mare furnizor european) a fi 230 dolari SUA/1000 mc (sursa: Reuters), adica 230 milioane USD/1 miliard mc.
Dacă rezerva de gaze a platoului românesc din Marea Neagra este de 100 miliarde mc, atunci aceasta valorează 23 miliarde dolari SUA (11,3% din PIB-ul național pentru 2018) . Dacă aceasta rezerva este de 200 miliarde mc, atunci valoarea acesteia este de 46 miliarde mc (aproape un sfert din PIB-ul nostru) . În România niciodată până acum nu s-a mai făcut o afacere de asemenea dimensiune: nici daca adunăm toate „privatizările” ratate din istoria noastră (Sidex, Petrom, Apa Nova, distribuții de gaze si electricitate, flota pierdută) nu vom ajunge la o asemenea sumă!
După descoperirea zăcămintelor de gaze naturale din perimetrele off-shore din Marea Neagră, România a devenit al doilea cel mai mare deținător de rezerve de gaze din Uniunea Europeană.
Românii au dreptul să știe că sunt împiedicați să afle ceea ce se întâmplă cu cea mai mare bogăție pe care o au.
Tot ceea ce ține de cedarea acestor rezerve uriașe de gaze de la statul român la diverse companii este înconjurat de cel mai mare secret pe care l-a cunoscut această țară.
Nimeni, in afara unui grup mic de initiati, nu stie exact cum s-a facut concesionarea perimetrelor off-shore gazeifere din Marea Neagra către câteva firme în timpul guvernului Tariceanu: cel mai mare zăcământ a ajuns la austriecii de la OMV, al doilea ca marime a ajuns la firma rusească Lukoil și al treilea la firma Carlyle (acum Black Sea Oil and Gas);
Nimeni, în afara unui grup mic de inițiați, nu stie exact ce rezerve de gaz natural au fost descoperite în aceste perimetre, la ce adâncime și ce puritate au zăcămintele.
În Uniunea Europeană mai există un singur zăcământ comparabil cu cel din Marea Neagră, zăcământul Groningen (cel mai mare din Europa) . Acesta este exploatat de catre un consorțiu format de compania locală Royal Dutch Shell și ExxonMobil, fiecare având cate 50%, iar nivelul total al taxării de către statul olandez este de 51,9%, de patru ori mai mare decat vrea Dragnea să taxeze firmele din Marea Neagră.
