O activitate care ar trebui sa se desfasoare discret si sub un control strict al autoritatilor beneficiaza in Romania de climatul propice oricaror initiative si apucaturi. Pe langa faptul ca serviciile celor mai multe firme sunt niste improvizatii, lipsa reglementarilor duce la unele fenomene tragi-comice.
Pentru o minima siguranta ar trebui evitate firmele care par suspecte. Exista in Bucuresti doua mari firme renumite si, in acelasi timp, concurente: „Stoica” si „Anthony”. Ofera: „servicii permanente, inclusiv sambata si duminica, medic constatator, imbalsamare, formalitati deces, sicrie si cruci, organizare parastase, masini Mercedes, Ford, Fiat si VW”, respectiv, concurenta: „servicii non-stop la telefonul netaxabil 9891, formalitati de deces, medic, sicrie de lemn, de zinc si de import, locuri de veci, catering & party service, transport cu Ford, Mercedes, Jaguar si VW”. O alta firma, „Tanathos SRL”, ofera, printre altele, „nou!-sicrie gratuite”, in cazul in care se apeleaza si la restul serviciilor.
Patronul de la firma „Anthony”, Ion Neagoe, vorbeste despre munca in acest domeniu: „In strainatate exista legi speciale si chiar „politie funerara”, care controleaza foarte strict ceea ce fac firmele. La noi se duce sicriul pe capota masinii. Nu se intampla ca politia sa verifice o masina funerara, sa vada daca e inmatriculata, pentru ca nu se cade. Ar trebui ca o firma de servicii funerare sa se ocupe intr-un mod decent de toate detaliile inmormantarii, nu sa ia banii pentru niste servicii improvizate. Sunt intermediari care stau la morga si pandesc familia mortului, ca sa ia comisionul.” Investitorii seriosi din acest domeniu incearca sa promoveze o lege speciala. „Trebuie sa ne organizam in patronat si inca nu am avut cu cine. Majoritatea firmelor, si sunt cu sutele, lucreaza fara aprobari si fara sa le deranjeze cineva. E concurenta neloiala. Suntem singurii, de exemplu, care avem capacul frigorific de pus pe sicriu, conditie obligatorie in alte parti, dar la noi nu conteaza decat cine sare mai repede pe client”, afirma Neagoe. Firma „Anthony” are si un cimitir, „Pace Voua”, in comuna Magurele. Dar de cele mai multe ori, firmele private se instaleaza in incinta cimitirelor de stat, adica acolo unde se spune ca nu sunt locuri.
Pretul unei inmormantari la una din firmele mari poate fi de patru – cinci milioane (trei milioane un loc de veci, 1.500.000 un sicriu, 400.000 transportul, plus taxa pentru preot). Pretul unei inmormantari se poate ridica si la mii de dolari. Un sicriu de lux poate costa si 3000 de dolari. Ultimul drum intr-o limuzina costa 100 de dolari.
Una dintre cele mai neobisnuite oferte este inmormantarea cu fotomodele. Clientul e dus pe ultimul drum de o suita de fete vesele, imbracate cat mai sexy. Firma „Thanathos” a preluat ideea de la un spaniol din Romania care isi dorea asa ceva. S-a inceput cu un contract cu o companie de manechine, iar acum firma de servicii funerare are propriile modele. Patronul, Dumitru Rosu, spune ca a avut pana acum vreo zece astfel de inmormantari „pentru cei carora le-a placut viata”. Pentru o astfel de ultima dorinta se plateste cu doua-trei milioane in plus.
Site-ul de pe Internet www.cimitire.ro contine o harta color a locurilor de veci pentru bucuresteni. Cele 16 cimitire sunt suprasolicitate. Preotul Radu Dumitru, directorul Administratiei Generale a Cimitirelor din Bucuresti, spune ca pana la toamna nu vor mai exista locuri, in conditiile in care mortalitatea este de 500 de locuitori pe luna, iar locuri de veci mai sunt in jur de 1.000.
Pe langa aceasta problema, a aparut un conflict intre directorul general, pus in functie de consilierii PSD din Primaria Capitalei, si ceilalti administratori de cimitire. In aceste conditii a aparut o luxurianta oferta a firmelor de servicii funerare din Capitala, in numar de peste doua sute. Prin unele zone din Bucuresti, trotuarele sunt invadate de cruci si sicrie. Diverse SRL-uri sunt amplasate printre blocuri sau prin cimitirele publice, unde pot agata usor clientii, avand in vedere cat de greu se gaseste un loc „la stat”. La Gara Basarab, o firma funerara functioneaza la parterul unei case darapanate. La etaj este bordel.

Nicu si Mandruta sunt suparati pe ziaristi

Preturile variaza: un cavou cu termopan, din marmura neagra si cu proprietarul gravat in marime naturala pe perete, costa cat mai multe gropi cu sase nivele – oferta speciala la Cimitirul Reinvierea.
Firma „Nicu & Mandruta”, pripasita chiar la intrarea in curtea aceluiasi cimitir, ofera si „reducere pentru pensionari – 10%”. Patronul Nico isi exercita simtul proprietatii: pentru ca am facut poze fara sa intrebam, ne ia de guler si ne inchide intr-o incapere cu ajutorul gardienilor publici. Ni se spune sa asteptam sa vina politia. Nu vine decat doamna Mandruta, sa-si exprime si ea punctul de vedere. Dupa ce se plictiseste de tipat si gesticulat, Nicu il suna incantat pe „sefu mare”, directorul Administratiei Cimitirelor, si il anunta ce captura a facut. Asculta indicatiile, apoi ne da, cu parere de rau, drumul. Directorul Radu Dumitru nici ca ne-a mai raspuns la telefon.