Privita de la fata locului, situatia nu se schimba radical, insa devine mult mai nuantata: exista zone unde oamenii traiesc bine si unde afacerile functioneaza dupa un sistem cat se poate de asezat si regiuni sarace, unde nu pare a functiona nimic si in care, inevitabil, te intrebi din ce traiesc oamenii care locuiesc aici. Ceea ce poate frapa insa sunt diferentele economice dintre regiuni cat se poate de apropiate. Intre o zona infloritoare si una aflata la limita saraciei exista de foarte multe ori distante de ordinul kilometrilor. Iar aceste diferente se pastreaza poate si mai evident la nivelul judetelor. Pentru ca, in Moldova, una este Botosaniul, alta este Suceava si in alt mod se misca lucrurile in Neamt.
Ceea ce frapeaza pe cineva care ajunge pentru prima oara in orasul Botosani este numarul mare de oameni care se plimba pe strada intr-o zi normala de lucru. Evident, situatia este cauzata, in principal, de numarul mare de persoane care nu isi gasesc un loc de munca. Situatia Botosaniului fata de celelalte judete invecinate se aseamana intr-un fel cu cea a Romaniei fata de Ungaria, Cehia sau Polonia. Multe dintre fabricile si intreprinderile care functionau inainte de 1989 erau specializate in domenii care dupa Revolutie au intrat in declin. Momentul anilor 1996-1997 s-a manifestat la Botosani printr-un picaj accentuat
„Primele initiative private de la inceputul anilor 90 au fost in domeniul comertului. Piata era goala, si lumea mai avea ceva bani ramasi pe carnetele CEC. Cei care au castigat bine din importuri au investit ulterior in unitati de productie”, spune Dorin Romeo Floares, presedintele Camerei de Comert si Industrie Botosani. Investitiile s-au indreptat mai ales catre zona industriei confectiilor, care inainte de 1989 era foarte dezvoltata in regiune. La Botosani se poate spune ca lohnul este la el acasa. Acum functioneaza peste 37 de fabrici de confectii, majoritatea cu capital strain, care produc in sistem lohn. Multe dintre acestea provin din achizitia vechilor fabrici din domeniul confectiilor de dinainte de 1989. „Unele dintre spatiile acestor fabrici au fost fractionate, dupa care s-au facut investitii, in general facile, in domeniul confectiilor, unde investitia in utilaje este mult mai mica decat in cazul tesatoriilor sau al fabricilor cu caracter mecanic”, explica Floares. Acum, industria textila si de confectii detine o pondere de peste 56% din industria judetului, urmata la mare distanta de industria chimica, cu o pondere de aproximativ 10%.
Dependenta de lohn nu este insa de bun augur pentru viitor. Lucrurile evolueaza insa destul de incet, pana acum doar un singur producator de confectii incepand sa investeasca pentru dezvoltarea unei tesatorii in vederea integrarii productiei. Raportat la alte judete, numarul oamenilor de afaceri de calibru din Botosani este mai mic. Ciudat este ca nici unul dintre ei nu s-a extins spre zona confectiilor.
Din punctul de vedere al mediului economic, diferentele dintre Botosani si Suceava sunt evidente. E de ajuns sa spunem ca, la finele lui 2001, in judetul Suceava erau inmatriculate 639 de societati cu capital strain, valoarea acestui capital depasind 38 milioane de dolari. In cazul Botosaniului, din 1990 si pana azi numarul societatilor cu capital strain inscrise era de 238, valoarea capitalului strain investit in judet in ultimii 13 ani fiind de aproximativ trei milioane de dolari. Pentru cei care viziteaza cele doua zone, diferentele sunt insa mult mai evidente. Cand deschizi o discutie cu un locuitor din Moldova despre Suceava, vei constata ca imaginea sucevenilor este a unor oameni descurcareti si cu bani. Unele dintre fenomenele din Suceava pot parea de neinteles chiar si pentru bucuresteni. Putini stiu, spre exemplu, ca la Suceava de foarte multe ori locuintele sunt mai scumpe decat in Bucuresti. Spre exemplu, un apartament cu doua camere in zona centrala a Sucevei se vinde cu peste 20.000 de euro, iar in zonele mai marginase poate ajunge si la 18.000 de euro. La Suceava, doua au fost fenomenele care au marcat viata orasului.
Primul a fost asa-numitul Bazar, un fel de angro cu tarabe, unde afacerile prosperau. Motivul: marfa venita din Ucraina era preluata de aici de catre comerciantii care faceau afaceri in sudul Romaniei. Acestia, la randul lor, veneau cu marfa, in general turceasca, si o vindeau celor care faceau comert in Ucraina. Afacerile din Bazar au scazut vizibil insa dupa ce a fost acordat cetatenilor romani dreptul de a circula fara vize in spatiul Shengen. Motivul? Controlul riguros de la frontiera care a inceput sa fie facut de catre vamesi. „Acum functioneaza 2.154 de chioscuri in bazar si inca 103 spatii comerciale”, spune Mircea Botezat, administrator al Bazarului.
Industria lemnului a facut multi miliardari in Neamt
Marfa vine, in general, de la Bucuresti si este preluata de comerciantii locali. In fiecare luni noaptea se desfasoara chiar un fel de ritual, sub niste linii de inalta tensiune din apropiere. „Lunar, din chirii pentru spatii si taxa de intrare in Bazar se strang peste 2,2 miliarde de lei”, spune Botezat. Declinul afacerilor de acest tip este insa evident, iar localnicii cred ca in viitor aceasta tendinta va continua in conditiile aparitiei hypermarketurilor in Suceava. Al doilea fenomen a fost reprezentat de afacerile cu masini second-hand aduse din Occident.
Unul dintre barometrele care vorbesc despre gradul de dezvoltare a unei anumite zone este dat de numarul ridicat de oameni de afaceri cu potential. Cine priveste din aceasta perspectiva mediul de afaceri din judetul Neamt il poate compara cu usurinta cu ceea ce se gaseste in orice judet din Transilvania. Multi pun dezvoltarea regiunii pe seama prezentei aici a unor cantitati importante de lemn, insa multi dintre oamenii de afaceri s-au extins in cu totul alte domenii. Este adevarat insa ca productia de mobilier si industria de producere si prelucrare a lemnului ocupa o pondere importanta in cifra de afaceri din judet. De aici provin insa multe dintre afacerile care
s-au dezvoltat la nivel national. Chiar daca multi cred ca vopselele KA
