Cele circa 60 de castele ale vechilor familii nobiliare sunt atuuri turistice pe care Romånia nu le-a exploatat foarte mult pånă acum. Degradate, uneori grav, ele sunt salvate de cåte un fost proprietar dispus să investească milioane de euro.
Circa 30 de familii nobiliare maghiare şi-au primit pånă în prezent înapoi vechiul castel sau casa, estimează Béla Haller, preşedintele Fundaţiei Castellum, care acordă asistenţă juridică foştilor proprietari de castele. Fundaţia numără în jur de 200 de membri, cam 85% din aceştia provenind din Romånia.
În 2003, fundaţia Transylvania Trust a concesionat castelul Bánffy de la Bonţida pentru 49 de ani, în vederea realizării Centrului de Specializare în Domeniul Patrimoniului Construit, care va funcţiona în clădirea Miklós. „Costurile pentru refacerea ansamblului trec de 21 de milioane de euro. În ultimii zece ani, s-au cheltuit circa şase milioane de euro pentru refacerea castelului“, spune Bete Iren, responsabil tehnic în cadrul Transylvania Trust. În prezent, activitatea comercială se desfăşoară numai în cafeneaua culturală, dar fundaţia intenţionează să înfiinţeze un centru de conferinţe şi un hotel în clădirea principală. Momentan, doar 20% din edificiu este restaurat, iar activitatea este sezonieră, instalaţia de încălzire urmånd să fie realizată la o dată ulterioară. „Partea utilizabilă din castel este plină în proporţie de 75% în weekenduri“, completează Bete Iren.
O poveste interesantă o are castelul Zabola din apropierea Braşovului, deţinut încă din secolul XVI de familia maghiară Mikes. „Acest castel ne-a fost confiscat în 1949. Abia în 1997 am reuşit să-l recuperăm, dar spitalul de psihiatrie care funcţiona acolo a fost mutat opt ani mai tårziu. Evident că nu au plătit chirie în toţi aceşti ani“, îşi aminteşte Gregor Roy Chowdhury-Mikes, fiul contesei şi unul dintre actualii proprietari ai castelului. Potrivit estimărilor familiei Mikes, renovarea proprietăţii (parcul şi clădirile) va costa între şase şi zece milioane de euro. Imobilele utilizabile, precum Casa Maşinilor, au destinaţie hotelieră, iar anul viitor, familia intenţionează să extindă capacitatea prezentă şi să amenajeze un boutique-hotel de lux. „Casa Maşinilor este vizitată în general de străini, dar şi de familii tinere din Capitală. Castelul în sine nu a fost încă renovat şi momentan nu este locuibil. Anul viitor, însă, vom renova şi o altă anexă, Vila Nouă, o clădire de 1.200 mp, ceea ce ne va permite să realizăm o facilitate turistică de lux“, spune Roy Chowdhury-Mikes.
Cazarea la castelul Zabola costă 100 de euro pe noapte, în preţ intrånd şi micul dejun, iar pentru atragerea de clienţi există colaborări cu mai multe companii. Printre acestea, boutique-hotelul Rembrandt din Bucureşti, cele două entităţi trimiţåndu-şi reciproc clienţi. Familia încearcă acum să recupereze şi cele 400 de hectare de pădure confiscate. Potrivit autorităţilor, circa 85 de hectare vor trece drept despăgubiri la Fondul Proprietatea, valoarea estimată a terenurilor fiind de aproximativ 85 de milioane de euro.
În Moldova, palatul Sturdza de la Miclăuşeni, deţinut de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, a început să fie restaurat în 2004, „cu o finanţare de la Banca Mondială, în valoare de aproximativ 2,4 milioane de lei“, spune preotul Constantin Sturzu, purtător de cuvånt al Mitropoliei. „Acum, mai sunt de rezolvat unele lucrări generate de infiltrarea apei subterane, finalizarea zugrăvelilor interioare şi exterioare, respectiv restaurarea picturii. Momentan, castelul nu îndeplineşte nici o funcţiune, întrucåt nu s-au finalizat toate lucrările de reparaţie.“
Mult mai ghinionist a fost castelul Teleki de la Pribileşti (comuna Satulung, judeţul Maramureş), cumpărat anul trecut de un cetăţean britanic cu doar 244.000 de euro plus TVA. Acesta s-a angajat să refacă imobilul în doi ani. Potrivit viceprimarului din Satulung, Ion Stejăran, pånă în prezent nu s-a întåmplat nimic cu această proprietate, renovarea fiind întårziată din motive necunoscute. „Omul ne-a spus că vrea să amenajeze imobilul pentru a-l folosi ca locuinţă. Deocamdată, însă, nu am văzut nicio mişcare în zonă“, spune Stejăran. Un alt edificiu cu destin întortocheat este castelul în stil baroc Schirling, din satul Corneşti, judeţul Cluj, construit (şi refăcut) de cåteva ori pånă în secolul XIX. Recent, acesta a fost revendicat şi obţinut de liderul UDMR Takacs Csaba.
«Există încercări de a se face un turism al clădirilor istorice. Din cåte ştiu, se cåştigă destul de bine din închirierea spaţiilor castelelor. Există chiar şi ideea unui circuit turistic într-o reţea de castele, dar suntem încă departe de asta.»
Béla Haller, preşedintele Fundaţiei Castellum
150 mil. de euro este valoarea estimată a Castelului Peleş, retrocedată în 2007 Casei Regale. Castelul a rămas muzeu, în circuitul turistic
3 mil. euro este valoarea pentru care a fost asigurat castelul de la Săvårşin. Acesta a fost asigurat la Asiban de către Casa Regală
Avantaje
Deţinătorii de castele care fac pe cheltuială proprie lucrări de întreţinere, restaurare, renovare etc., plătesc taxe şi impozite locale aferente acestor lucrări reduse cu 50%. Sumele sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de cinci ani, în cuantum anual de 20%. Nu se plăteşte impozit pe clădiri şi pe terenul ocupat de clădiri
DEZAVANTAJE
Cofinanţarea lucrărilor se face prin credit guvernamental acordat prin intermediul MCC. Intervenţiile de orice fel asupra monumentelor istorice, cu excepţia celor de întreţinere şi de schimbare a destinaţiei, se fac cu avizul şi sub controlul direct al MCC, iar cofinanţarea lucrărilor de protejare se face prin credit acordat proprietarului
Evidenţe şi evaluări inexistente pentru monumentele istorice
Conform Repertoriului Arheologic Naţional, în Romånia există în prezent 60 de castele, 19 palate, opt curţi domneşti, două curţi nobiliare şi 19 curţi boiereşti. Majoritatea castelelor se află în judeţele Cluj (zece) şi Mureş (17). În mod absolut bizar, e aproape imposibil să afli cåte dintre ele au fost deja retrocedate proprietarilor de drept şi care este regimul lor juridic curent. La Institutul Naţional al Monumentelor Istorice (INMI) sunt centralizate informaţiile referitoare la regimul juridic al acestor imobile, în baza aşa-numitei „Obligaţii privind folosinţa monumentelor istorice“, document eliberat de serviciile deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, care însoţeşte actele de proprietate. Însă, surpriză: „baza de date a INMI nu este complet informatizată“, afirmă Virgil Niţulescu, secretarul general al MCC; în consecinţă, datele trebuie extrase luånd „la månă“ fiecare fişă de monument.
La fel, nu există evaluări – nici măcar pentru castelele aflate în proprietate publică! „S-a făcut o evaluare în 2006, cånd le-am cerut direcţiilor judeţene să-şi evalueze clădirile pe care le aveau în administrare în vederea asigurării lor, dar evaluarea a ieşit atåt de aproximativă, încåt era inutilizabilă“, explică Niţulescu. „E o lacună importantă“, afirmă Béla Haller. „Nici nu ştii, ca proprietar, cu cåt trebuie să vinzi în funcţie de preţurile practicate pe piaţă. Noi am încercat o evaluare exhaustivă printr-o companie de consultanţă, dar ni s-a prezentat o antecalculaţie astronomică, de cåteva zeci de mii de euro, doar pentru o evidenţă a imobilelor.“
Nu există nici o strategie în ceea ce priveşte salvarea castelelor aflate în proprietate privată. „Nici nu poate fi o strategie“, spune Niţulescu, „deoarece ceea ce ne interesează pe noi este respectarea legii privind protejarea monumentelor istorice, fără a ţine seama de regimul juridic“. Rămåne însă nerezolvat faptul că puţini proprietari dispun de fondurile necesare restaurării, în timp ce condiţiile de utilizare comercială a castelelor sunt destul de restrictive.
Castelul Banffy
În 2003, castelul a fost concesionat de fundaţia Transylvania Trust pentru 49 de ani. Aici va funcţiona Centrul de Specializare în Domeniul Patrimoniului Construit, amplasat în clădirea Miklós. Clădirea restaurată va cuprinde săli de curs, de conferinţă, bibliotecă, laborator, birou, respectiv camere de dormit pentru cursanţi. În 2005, a avut loc deschiderea oficială a Centrului în încăperile restaurate de la parter şi de la etaj. Fosta clădire a bucătăriei va funcţiona ca restaurant, iar în fostul grajd se vor amenaja ateliere de meşteşuguri tradiţionale. Suma necesară restaurării se ridică la circa 21 de milioane de euro.
Castelul Zabola
Cu o vechime de circa 500 de ani, castelul a fost retrocedat familiei Mikes. După exproprierea din 1949, în castel a funcţionat un spital de psihiatrie, mutat abia în 2005, la opt ani de la retrocedare. Proprietatea, care include un parc de 34 de hectare şi un lac de două hectare, este azi o unitate hotelieră exclusivistă. Familia încearcă să renoveze castelul, costurile estimate fiind de aproximativ zece milioane de euro. Castelul nu este momentan locuibil, în acest scop fiind utilizate alte clădiri, precum Casa Maşinilor. În anul viitor, familia intenţionează să extindă capacitatea actuală şi să amenajeze un boutique-hotel de lux.
Palatul Sturdza de la miclauseni
Una dintre cele mai frumoase clădiri neogotice din Moldova, palatul familiei Sturdza de la Miclăuşeni, a fost construit în actuala sa formă între 1880 şi 1904 de către George Sturdza, pe amplasamentul conacului ridicat de vornicul Ioan Sturdza în 1755. Fiica lui George Sturdza, Ecaterina Cantacuzino, a donat clădirea Episcopiei Romanului în 1947. Castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei în 2001. În prezent, lucrările de restaurare nu au fost finalizate. „Cea mai probabilă destinaţie a sa va fi cea de muzeu şi de centru de conferinţe“, explică preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvånt al Mitropoliei.
Castelul Bran
Primele referinţe despre castel apar într-un document din 1377. În 1920, Consiliul Orăşenesc Braşov l-a donat Reginei Maria a Romåniei. După 1948, edificiul a fost abandonat, fiind redeschis în 1956, parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală. În 1987, a început restaurarea acestuia, operaţiune finalizată – mai mult sau mai puţin – în 1993. În 2007, castelul i-a fost restituit lui Dominic de Habsburg şi celor două surori ale sale, în calitate de moştenitori ai principesei Ileana. Dominic de Habsburg a angajat compania americană Baytree Capital să caute cumpărători pentru proprietatea evaluată de revista Forbes la 140 de milioane de dolari.
