In tinerete, Nicu Mihali a fost padurar, prin partile Bucovinei. Acolo, era fascinat de mare, pe care nu o vazuse insa niciodata. Pentru meseria de marinar si-a pierdut interesul dupa doi ani. A ajuns in Bucuresti unde a facut, neavand buletin de Capitala, tot felul de munci necalificate, la Televiziunea Romana si la Sahia Film. In 1991 a reusit sa se angajeze ca operator, tot la TVR. Spune ca acolo a invatat multe, singura problema fiind ca ii cam lipsea posibilitatea de exprimare: "Inveti lucr
In tinerete, Nicu Mihali a fost padurar, prin partile Bucovinei. Acolo, era fascinat de mare, pe care nu o vazuse insa niciodata. Pentru meseria de marinar si-a pierdut interesul dupa doi ani. A ajuns in Bucuresti unde a facut, neavand buletin de Capitala, tot felul de munci necalificate, la Televiziunea Romana si la Sahia Film. In 1991 a reusit sa se angajeze ca operator, tot la TVR. Spune ca acolo a invatat multe, singura problema fiind ca ii cam lipsea posibilitatea de exprimare: „Inveti lucruri practice, dar nu poti sa faci ce iti vine tie in cap, ci ceea ce se cere. Cand filmezi pentru o emisiune esti obligat sa ajungi la un anumit rezultat; filmezi pentru „Din dragoste”, atunci filmezi neaparat oameni care plang, oricate alte lucruri interesante ai descoperi acolo.” Pasiunea lui Nicu Mihali au devenit documentarele si reportajele, genuri care inca nu au mare cautare in Romania, dar sunt apreciate in Occident.
Filmele documentare se fac din piatra seaca
Dupa ce si-a facut, in anul 1991, firma Casini Art, Nicu Mihali a inceput sa lucreze cu ziua, in special pentru firme care aveau nevoie de prezentari publicitare. Nu avea inca un sediu bine pus la punct, asa ca montajul il facea la cele cateva studiouri care existau pe atunci in Bucuresti. Strainii care veneau sa faca filme aici preferau si inca prefera sa inchirieze in Romania echipamentul tehnic si sa angajeze temporar operatorii, fiind mult mai ieftin. „Daca in strainatate echipamentul se inchiriaza cam cu acelasi pret cu care este angajat operatorul, adica in jur de trei-patru sute de dolari, aici se pune pret doar pe echipament. Dar echipamentul de calitate fiind foarte scump, este rar intalnit la noi. Or, intr-un film care sa aiba sanse pe piata din strainatate e nevoie sa investesti mult. Se poate face o filmare cu un minimum de 400 de dolari, in functie de pretentiile pe care le are clientul: vrea time cod, traducere, muzica originala, vrea multe difuzari la televiziuni si atunci merita ca filmul sa fie foarte bine facut etc.”
Fara sa se planga in privinta profiturilor, Nicu Mihali spune ca a reinvestit pana in prezent tot ce a castigat. „Cel mai greu mi-a fost atunci cand a inceput sa am angajati, pentru ca trebuia sa ma gandesc la salariul lor. Altfel, am fost bucuros sa fac ceea ce imi place si sa am aparatura din ce in ce mai performanta si un sediu bine pus la punct”, spune Mihali. In privinta pietei de filme documentare romanesti, regizorul crede ca in cativa ani se va intampla ce s-a intamplat si cu muzica autohtona in 1996: „
suprasaturatia de productii straine va schimba la un moment dat interesul spre documentarele romanesti.” Daca in strainatate se castiga, de exemplu, cu documentare, zeci sau sute de mii de dolari, la noi abia a inceput sa se miste ceva cu festivalurile Dakino sau de la Sibiu, Bacau, Slatioara. Televiziunile nu au adoptat insa modelul occidental, acela de a prelua productii independente mai bune decat cele facute in serie de catre salariati.
„Ma intreaba prietenii ce fac cand ma scol dimineata si le spun ca merg la spectacol. Asta e realitatea romaneasca, un spectacol pe care am sansa sa il surprind pe pelicula. Mi-am dat seama cat de fascinanta este aceasta realitate lucrand cu regizori straini, prin ochii lor. Am vazut cum se mira, cum rad, cum vorbesc, cand vad cum suntem. Occidentul s-a maturizat, e functional, are reguli, dar ceva a pierdut, viata acolo nu mai e un joc, spune Nicu Mihali. Este o sansa pe care o putem pierde peste 20 de ani. In momentul de fata un absolvent la regie sau un operator, daca reuseste sa faca un film valoros, il poate vinde pe Internet sau se poate duce cu el la festivaluri si poate castiga premii de 600 – 1.000 de dolari.” Delta Dunarii, fanfare tiganesti, obiceiuri de iarna, nunti, inmormantari, orice poate deveni un documentar. Ca sa fie si valoros, trebuie investita atat pasiune, cat si bani in echipamente si prezentare – afise, pliante, ambalajele. Singura sursa posibila de finantare este Consiliul National al Cinematografiei.
O alta ramura din care un producator poate castiga sunt „docudramele”, produse in Romania tot de catre straini, in special germani: scurte filme regizate care urmeaza sa fie montate in documentare pentru a oferi culoare si atmosfera. In rest, occidentalii prefera documentarele si reportajele exotice sau sociale, axate pe sabloane cum ar fi copiii strazii si emigrantii.
Casini Art
Investitie: 50.000 USD
Domeniu de activitate: productie film, foto, grafica, publicitate
Cifra de afaceri: 200.000 USD anul acesta
Profit brut: reinvestit
Angajati: opt cu carte de munca, plus colaboratori
Business start
Investitia initiala
Pentru inceput, e greu de achizitionat o aparatura performanta (de exemplu camera beta – 10.000 USD). Se poate incepe cu un calculator-3.000 USD; placa video-1.000 USD; camera DV – 1.000-2.000 USD, videorecorder, casetofon, cabluri, boxe, microfon. Se poate incepe cu 10.000 USD.
Pe parcurs, pentru minime calitati ale filmelor, sunt necesare numeroase investitii in aparatura.
Autorizatii – cele necesare omologarii unei firme si certificat de omologare din partea Consiliului National al Cinematografiei.
Angajati
Se poate si de unul singur, daca esti foarte priceput, dar e bine sa existe un operator, cineva care sa faca montajul si un contabil. In timp, o data cu marirea firmei, sunt necesari mai multi operatori si colaboratori. Cel mai bine e ca acestia sa aiba experienta in televiziune.
Context de piata
Exista cateva mii de firme de acest gen, dar foarte putine produc documentare. Televiziunile romanesti nu sunt inca suficient de dispuse sa preia astfel de productii. Au inceput in schimb sa apara multe festivaluri unde se poate concura. Pe Internet se pot trimite filme catre televiziuni sau distribuitori, dar se cere o foarte buna calitate, la care se ajunge cu investitii de zeci, uneori sute de mii de dolari.
Alte sfaturi
· La inceput incercati sa faceti filme simple, scurte, mai ales daca nu aveti experienta.
· Daca ajungeti la un anumit standard, pentru a patrunde pe piata externa e bine sa apelati la un distribuitor.
· Piata se castiga prin cat mai multe prezentari si prin participarea la festivaluri, unde va puteti remarca.