de departament s-a mutat. Distanta pe care trebuia sa o strabata in fiecare zi pana la serviciu devenise mare, iar salariul nu il mai motiva sa o parcurga. Parintii sai preluasera in locatie de gestiune, inca din anul 1992, un mic atelier de pielarie, iar Marius s-a gandit ca afacerea tatalui sau are potential daca incearca sa aplice o strategie putin mai agresiva de castigare a pietei. Inainte de 1989, atelierele micilor mestesugari, grupati in cooperatii, erau cat se poate de profitabile. Repa
de departament s-a mutat. Distanta pe care trebuia sa o strabata in fiecare zi pana la serviciu devenise mare, iar salariul nu il mai motiva sa o parcurga. Parintii sai preluasera in locatie de gestiune, inca din anul 1992, un mic atelier de pielarie, iar Marius s-a gandit ca afacerea tatalui sau are potential daca incearca sa aplice o strategie putin mai agresiva de castigare a pietei. Inainte de 1989, atelierele micilor mestesugari, grupati in cooperatii, erau cat se poate de profitabile. Reparatii de incaltaminte, croitorii, ateliere de reparat haine din blana sau de remaiat ciorapi, acestea sunt doar cateva din domeniile in care activau aceste mici pravalii de cartier. Dupa 1989, multe au fost preluate in locatie de gestiune, insa majoritatea au dat faliment. Chiar daca nu a mai fost la fel de mare ca inainte de 1989, cererea pentru astfel de servicii s-a pastrat totusi, iar patronii care au stiut sa se adapteze pietei au supravietuit. In atelierul lui Marius Cernea si al parintilor sai, situat vizavi de piata Progresul de pe soseaua Giurgiului din Bucuresti, majoritatea clientilor care intra sunt persoane in varsta. Vin cu haine vechi din piele si solicita mici reparatii. Chiar daca atelierul a fost preluat in locatie de gestiune la inceputul anilor 90, firma lui Marius a devenit proprietara pravaliei abia in anul 2001. „Am preluat practic afacerea parintilor mei si am incercat sa diversific in primul rand felul in care abordam clientii. Tatal meu astepta clientii in magazin. Politica mea a fost sa incep sa caut clienti si sa merg eu la ei”, explica Marius Cernea. O data cu preluarea vechiului spatiu al Cooperatiei, Cernea a beneficiat mai ales de piata pe care pravalia o castigase in anii din urma. Reparatiile si vopsitoria constituiau baza business-ului insa Cernea a incercat sa dezvolte si partea de productie de confectii din piele. Partea de servicii a ramas insa de baza, aducand peste 60% din incasari. Firma are in continuare doi angajati si daca in primul an de functionare cifra de afaceri a atelierului a fost de aproximativ 13.000 de dolari, in 2003 aceasta va depasi 22.000 de dolari, in conditiile unei rate a profitului de circa 20%. „Principala problema a acestei afaceri este sezonalitatea. Vara, practic nu se intampla nimic. Am incercat sa mergem in aceasta perioada spre un alt tip de clienti, mai ales catre companii. Am facut, spre exemplu, costume din piele pentru diverse campanii ale agentiilor de publicitate sau pentru casele de film”, explica Cernea. Au incercat sa vanda produse si prin magazinele specializate din marile aglomerari comerciale. Acum compania lui Cernea are marfa expusa la vanzare in magazine din Unirea Shopping Center, Bucharest Mall sau Mario Plazza. „Problema acestui tip de vanzari este ca, spre exemplu, in cazul unei haine, care la noi costa 2.800.000 lei, la magazinul din Mall ea se vinde cu cinci milioane de lei. Din cauza pretului mare, marfa sta mult pe raft, iar noi nu facem nici o afacere”, spune Marius Cernea. Pentru viitor, patronul nu isi propune decat sa creasca productia pe perioada verii, ceea ce inseamna de fapt un marketing mai agresiv in zona clientilor reprezentati de firme. „Nu ne gandim la deschiderea de magazine in centru si asta pentru ca noi ne adresam segmentului de piata mediu superior. In centru se vand si se repara mai ales produsele de lux, in general aduse din import”, spune Cernea. In mica pravalie a familiei Cernea numarul clientilor care intra si solicita reparatii ale unor haine vechi din piele este surprinzator de mare. Multi dintre ei vin de departe, pentru ca aici este singura pravalie care se mai ocupa de asa ceva din sectorul patru. „Practic, in momentul acesta ne putem dubla cifra de afaceri fara probleme, insa nu gasim muncitori specializati in acest domeniu pe care sa-i angajam. Din cauza asta abia putem face fata comenzilor”, incheie Marius Cernea.
Business start
Investitia minima: 5.000 USD. Cea mai mare parte a acestor bani trebuie investiti in masini de cusut piele. Pretul uneia performante variaza in jurul sumei de 1.000 de dolari, dar pot fi gasite si la 500. Un atelier trebuie sa aiba minimum doua astfel de masini. Restul de bani trebuie investiti, in principal, in materie prima.
Angajati: minimum doua persoane. In afara acestora este nevoie de un creator de tipare. Daca nu cunoasteti secretele unei astfel de meserii si doriti doar sa investiti intr-un astfel de business este bine sa aveti langa dumneavoastra un om de specialitate.
Context de piata: falimentul majoritatii pravaliilor micilor mestesugari a lasat totusi un gol pe piata, chiar si in conditiile scaderii cererii pentru astfel de servicii. Cel mai bine este sa fie dezvoltat un business care sa combine servicii de reparatii sau vopsitorie a produselor din piele cu productia propriilor modele care sa fie distribuite in magazinele de profil (asta pentru a evita costurile pe care le presupune un astfel de magazin si care in anumite perioade ale anului s-ar putea sa fie cu greu acoperite).
Alte sfaturi:· Cea mai mare problema a afacerii este reprezentata de sezonalitate. Vara vanzarile sunt aproape nule. Comenzile firmelor, in special ale celor de publicitate, sau ale caselor de film, pot umple perioada de vara, atunci cand clientilor obisnuiti nu le este gandul la hainele de piele sau blana.· Un astfel de business este bine sa fie pozitionat in cartierele mai marginase. Majoritatea clientilor pentru aceste servicii provin din astfel de cartiere.