În plină criză, cultele din România par să fi prins gustul profitului. În ultimul an şi jumătate, numărul firmelor înfiinţate de reprezentanţii lui Dumnezeu pe Pământ a crescut cu peste 30%. Probabil că nu v-aţi gândit niciodată că benzinăria unde v-aţi oprit este proprietatea unei biserici. Sau că hotelul în care v-aţi petrecut noaptea are ca acţionar majoritar o episcopie. Mai mult, e foarte posibil ca laptele pe care îl beţi la micul dejun să provin
În plină criză, cultele din România par să fi prins gustul profitului. În ultimul an şi jumătate, numărul firmelor înfiinţate de reprezentanţii lui Dumnezeu pe Pământ a crescut cu peste 30%.
Probabil că nu v-aţi gândit niciodată că benzinăria unde v-aţi oprit este proprietatea unei biserici. Sau că hotelul în care v-aţi petrecut noaptea are ca acţionar majoritar o episcopie. Mai mult, e foarte posibil ca laptele pe care îl beţi la micul dejun să provină din ferma unei mănăstiri, lemnul din care este făcut biroul la care lucraţi să fi fost produs în fabrica de cherestea a unei parohii, ba chiar şi hainele pe care le purtaţi în momentul citirii acestui articol să fi ieşit din fabrica de îmbrăcăminte controlată de o protoierie.
Cu nume precum Pax Domini, Ora et Labora, Pro Ortodoxia, Diaconia sau Terra Crucis, există, în acest moment, peste o sută de firme româneşti ce au printre asociaţi diverse entităţi religioase (în marea majoritate a cazurilor, acestea sunt acţionari majoritari sau unici). Dacă aproape o treime din ele au fost fondate în ultimele 18 luni, altele au strâns deja până la 17-18 ani de experienţă în businessul românesc. Primele companii de acest gen au fost înfiinţate prin 1991-1992 şi, în general, erau destinate desfăşurării unor activităţi deja tradiţionale, cum ar fi editarea de cărţi şi periodice, fabricarea de lumânări ori furnizarea de servicii de pompe funebre.
În anii ce au urmat, multe biserici s-au trezit că cererile de retrocedare a proprietăţilor confiscate de regimul comunist le-au fost acceptate de autorităţi. Mănăstirea Rohia din Maramureş, de exemplu, a primit înapoi 70 de hectare de teren forestier. „Pentru a exploata cum trebuie pădurea, a fost înfiinţată, în 2004, firma Pireas SRL“, explică părintele Pantelimon, egumenul mănăstirii, apariţia companiei ce a înregistrat, în 2008, venituri de 4,34 de milioane de lei şi un profit net de 36.000 de lei. „Facem totul, de la tăiere la prelucrare şi comercializare, însă, din păcate, faţă de 2008, activitatea a scăzut. Câştigurile le folosim pentru nevoile mănăstirii“, mai dezvăluie părintele Pantelimon.
Leasing cu binecuvântare
Tot un teren a fost cheia intrării Parohiei ortodoxe din Auşeu, judeţul Bihor, în acţionariatul lanţului de benzinării Axon Serv. „Deţinea un teren într-o locaţie potrivită pentru o staţie de carburanţi şi a fost de acord să-l pună la dispoziţie, bineînţeles, în schimbul unei cote din părţile sociale ale companiei“, explică Dorel Ioan Creţu, administratorul firmei. Astfel, parohia din satul cu puţin peste 1.000 de locuitori are azi 4% dintr-o firmă cu o cifră de afaceri de peste şase milioane de euro.
În afacerile cu carburanţi s-a implicat şi Biserica penticostală Elim din Timişoara, care deţine în totalitate Elim Oil (venituri de şase milioane de lei şi profit net de 114.000 de lei în 2008). „Biserica a dorit să fie independentă financiar. Din profit sunt susţinute diverse acţiuni religioase, dar şi activităţile de asistenţă socială pe care le desfăşoară biserica“, explică Daniel Enache, directorul firmei.
Dar domeniile în care încearcă să facă bani cultele sunt mult mai numeroase, de la turism la activităţi financiare (funcţionează, în Arad, Lutheran Leasing) şi de la ferme agrozootehnice la construcţii rezidenţiale (Biserica Ortodoxă a decis recent să-şi constituie propriile firme de construcţii, pentru a scăpa de lucrările de slabă calitate).
Cultele minoritare în România se dovedesc mai deschise spre lumea businessului decât reprezentanţii religiei dominante.
