Temperaturile ridicate umplu conturile proprietarilor de terase. După o zi cu multe grade în termometre, o unitate de dimensiuni medii poate avea, noaptea, încasări de mii de euro. Fie că este ora amiezii şi doresc să se adăpostească de arşiţă, dar mai ales seara, când vor să se bucure de temperaturile mai suportabile, zeci de mii de bucureşteni se perindă pe la sutele de terase deschise în acest an în Capitală. În topul preferinţelor rămân localurile din parcuri (în spe
Temperaturile ridicate umplu conturile proprietarilor de terase. După o zi cu multe grade în termometre, o unitate de dimensiuni medii poate avea, noaptea, încasări de mii de euro.
Fie că este ora amiezii şi doresc să se adăpostească de arşiţă, dar mai ales seara, când vor să se bucure de temperaturile mai suportabile, zeci de mii de bucureşteni se perindă pe la sutele de terase deschise în acest an în Capitală. În topul preferinţelor rămân localurile din parcuri (în special cele din Herăstrău şi Tineretului) şi cele din zona Dorobanţi, dar clasamentul este dominat autoritar de centrul istoric. Străzile din apropiere de Lipscani au ajuns să fie acoperite, la propriu, de mese, scaune şi umbrele. Cu toate acestea, spun întreprinzătorii, sunt destule momentele în care nu fac faţă afluxului de clienţi. „În timpul săptămânii, terasa La Historia este plină între orele 17.00 şi 02.00, iar în weekend între 14.00 şi 04.00 dimineaţa. În general, le recomandăm clienţilor noştri să îşi facă rezervări, deoarece este aproape imposibil să găsească o masă liberă în cursul serii“, afirmă Dana Constantinescu, responsabila cu comunicarea a reţelei de localuri „El Comandante“.
Locuitorii Capitalei nu sunt deloc zgârciţi când vine vorba să se simtă bine. „Clientul mediu petrece două ore la terasa noastră şi cheltuieşte 30 de lei“, spune Dana Constantinescu. În cartiere, deşi preţurile sunt mai mici, oamenii petrec mai mult timp la masă şi, în consecinţă, cheltuiesc aproximativ la fel de mulţi bani. „Stau uneori şi cinci-şase ore pe seară şi beau câte 20-30 de beri la o masă. Aşa că ajung să dea 25-30 de lei de persoană“, spune patronul unei terase din zona 13 Septembrie.
Un calcul simplu arată că şi o unitate mică, cu numai zece mese, poate avea, într-o zi bună, încasări de peste o mie de euro. Lucrurile se schimbă radical în zonele „de fiţe“. De pildă, terasele din Herăstrău pot ajunge la venituri zilnice de cinci-şase ori mai mari.
Centrul oraşului, mină de aur
Şi ardelenii au fost scoşi din case de căldură. Terasele din centru şi complexul Mureşul („Weekend“) sunt luate cu asalt de locuitorii din Târgu-Mureş. „La noi e plin în fiecare după-amiază şi seară. În plus, sâmbăta avem mulţi clienţi toată ziua, căci oamenii veniţi la nunţi ori botezuri la Catedrala Ortodoxă sau la Casa Căsătoriilor se răcoresc la noi. Nu stau mult, iau un suc sau o apă rece, dar se simte la încasări“, spune un chelner de la o terasă din Piaţa Trandafirilor.
Dincolo de munţi, în Piatra-Neamţ, betoanele încinse se combat tot cu băuturi reci savurate la umbră. Mai aglomerate sunt localurile din zona centrală şi de pe muntele Cozla, în timp ce în zona ştrandului nu par a fi la fel de atractive pentru clienţi, unii dintre patronii acestora plângându-se recent de încasările nu tocmai generoase.
Lupta cu regulile
În Timişoara, după ce au fost luate cu asalt cu ocazia Campionatului Mondial de Fotbal, terasele din Piaţa Unirii, Piaţa Victoriei şi complexul studenţesc continuă să scoată bani buni în fiecare seară, de această dată pe seama caniculei din ultima vreme. „Mergem în fiecare seară cinci-şase-şapte prieteni şi lăsăm câte 20-30 de lei de căciulă. Noi locuim la casă şi am putea să stăm în curte, că ar fi mult mai ieftin, dar mai schimbăm şi noi peisajul, mai vedem lumea“, spune Adrian Grama, proprietarul unei mici firme şi unul dintre clienţii fideli ai localurilor de pe Bega.
Cu toate acestea, patronii de terase din Timişoara nu sunt tocmai mulţumiţi, după ce, potrivit noului regulament de funcţionare adoptat în această primăvară de edili, au fost nevoiţi să investească în mobilier specific zonei în care este amplasat localul, să plătească în avans taxele de ocupare a domeniului public şi să funcţioneze după un program considerat de mulţi prea sever (ora de închidere variază, în funcţie de locaţie, între 22 şi 24). „Din fericire, aproape nimeni nu respectă prevederile astea. Nici nu prea ar avea cum, că s-ar revolta clienţii să-i dai afară aşa devreme“, explică un student de la Politehnică.
Nici proprietarii de terase de pe Litoral nu debordează de fericire. Deşi localurile lor au parte de reguli mai puţin severe, iar în weekend plajele au fost aglomerate, mulţi turişti au preferat să se aprovizioneze cu băutură şi mâncare din magazine şi de la fast-fooduri. În plus, în timpul săptămânii, multe staţiuni sunt pe jumătate goale, ceea ce scade automat numărul potenţialilor muşterii. Dar probleme similare se înregistrează şi în alte părţi. În multe zone din Grecia, de exemplu, în ciuda numărului destul de mare de turişti, terasele duceau vădit, în prima jumătate a lui iulie, dorul clienţilor.
25-30 de lei scoate din portofel, la o singură „ieşire“, clientul mediu al teraselor din Bucureşti. Suma este ceva mai mică în oraşele de provincie