Numărul de elevi scade în fiecare an, dar pretențiile copiilor, ale părinților și ale profesorilor cresc. Așa că businessurile din zona educațională au avut, în ultimii ani, evoluții contradictorii.
Manuale, caiete speciale, caiete obișnuite, bloc de desen, culori, hârtie creponată, plastilină, stilou, cerneală, creioane, ghiozdan, uniformă și enumerarea ar putea continua. Pregătirea unui copil pentru școală costă, și nu puțin. Iar dacă luăm în calcul o medie de 200 de lei pe elev și cei 2,7 milioane de elevi înscriși în clasele I-XII, se conturează imaginea unei afaceri de jumătate de miliard de lei pe an.
Nici nu e de mirare că unii dintre cei mai mari distribuitori de papetărie, bucureștenii de la Austral Trade, au avut în 2010 venituri de 39 de milioane de lei, cu 10% mai mult decât în 2009. Rezultate demne de remarcat a avut și Depozitul de Papetărie (circa 14 milioane de lei venituri anul trecut), dar și constănțenii de la Dacris, cu 15 milioane de lei venituri în 2010. Dar liderul de necontestat al domeniului rămâne RTC Proffice. Chiar dacă a scăzut puternic, de la 235 de milioane de lei, în 2008, la 140 de milioane, în 2009, și la „doar“ 127 de milioane de lei venituri în 2010, firma lui Octavian Radu pare greu de ajuns din urmă. Cel puțin deocamdată.
Scăderea RTC nu este singulară. Editura Aramis, de pildă, specializată în manuale și cărți educaționale, a ajuns de la o cifră de afaceri de 19 milioane de lei, în 2008, la 14 milioane de lei, în 2009, și la 4,1 milioane de lei anul trecut. „Pentru 2011, strict pe editură, avem o reducere ușoară, de circa 5%“, arată Corneliu Cristian Rociu, directorul de vânzări. „Concurența este acerbă și competitorii utilizează metode neloiale“, afirmă el, dezvăluind una dintre posibilele cauze ale scăderii. Rociu spune că unele edituri tipăresc cărți și caiete ale căror drepturi sunt deținute de Aramis fără să li se întâmple nimic, pentru că legea este foarte permisivă. El crede că o reglementare mai strictă a pieței cărții ar putea preveni apariția unor probleme de acest gen.
Școala de după școală
Uniformele milioanelor de elevi reprezintă și ele o sursă de profit deloc de neglijat. Timișoreanca Leontina Prodan activează în domeniu de două decenii și spune că se adresează în special școlilor de elită, care sunt mai atente la păstrarea și continuitatea simbolului vestimentar. „Avem școli cu tradiție de până la 18 ani: Colegiul Bănățean din Timișoara sau Liceul «Țichindeal» din Arad. Asigurăm continuitate și exclusivitate de combinații de culori pentru fiecare unitate de învățământ din localitate“, explică ea.
Nu puțini sunt aceia care văd în organizarea unui program afterschool afacerea ideală: strângi cât mai mulți copii la un loc, le dai ceva să mănânce, îi supraveghezi când își fac temele și, când tragi linie, la sfârşit de lună, rămâi cu un profit deloc neglijabil. Lucrurile nu stau chiar așa, ne spune patroana unei astfel de instituţii proaspăt înfiinţate în partea de sud a Capitalei. „Poate pentru că nu ne-am făcut aproape deloc publicitate, poate pentru că suntem situați destul de departe de școlile din cartier ori poate pentru că zona în care activăm este destul de săracă, dar nu prea putem spune că am avut succes până în prezent“, explică ea.
Cu toate acestea, este destul de optimistă şi crede că, treptat, chiar şi acei părinţi care au cu cine să-şi lase copiii acasă vor opta pentru un afterschool: „Chiar dacă au cu cine să stea, fie un membru al familiei, fie o bonă, copiii eșuează deseori în fața televizorului sau a calculatorului și riscă să se plafoneze și să-și deformeze personalitatea“. În timp ce un afterschool le oferă ocazia să-şi facă temele sub supravegherea unui profesionist și să ia parte la tot soiul de activități împreună cu alții de vârsta lor.
În alt colț al Capitalei funcționează, cu o experiență de mai mulți ani, AME After School. Reprezentanții firmei spun că lucrurile merg cel puțin la fel de bine ca în 2010, că în zona Băneasa, unde activează, există cerere pentru astfel de servicii și că iau în considerare chiar și o extindere, dacă piața o va cere. „Concurență există, însă pentru noi nu a fost nicio problemă. Clienții noștri sunt mulțumiți de ceea ce le oferim“, afirmă conducerea unității.
Dacă la AME tariful este de 780 de lei pe patru săptămâni pentru un program de șase ore, cuprinzând masa de prânz și gustarea de după-amiază, efectuarea temelor și diverse cursuri și activități educative și recreative, competitorii din Capitală cer între 500 și 1.500 de lei pe lună, în funcție de zona în care se află, de serviciile oferite și de durată (cele mai scumpe sunt, evident, afterschoolurile din cartierele centrale sau din nordul orașului, care oferă și transport de la școală și, eventual, la domiciliu și unde copiii pot fi lăsați până la ora 19 sau chiar 20). În afara Capitalei, tarifele sunt, de cele mai multe ori, semnificativ mai mici (în general, între 400 și 700 de lei).
Ore fără catalog
O nișă care devine, pe an ce trece, tot mai importantă este cea a activităților educative extra-curiculare, fie că au loc în școală, fie în afara acesteia. „Am realizat la sediul firmei ateliere-școală de țesut, brodat, croitorie, pictură, modelaj, bijuterii, costume populare, jucării textile etc., iar în fiecare joi avem «Șezătoarea românească». În plus, merg și în școli, voluntar, la orele de abilități din clasele I-IV“, povestește Leontina Prodan.
Câteva sute de kilometri mai la est, în București, cei de la Step in Art le oferă copiilor, începând din 2010, cursuri de pictură, actorie și origami. „Anul 2011 a venit cu atingerea break-even point-ului și cu o creștere a cifrei de afaceri de până la 20.000 euro, dar am simțit și criza financiară, care a micșorat bugetul părinților și a crescut prețul materialelor de lucru“, vorbește despre evoluția afacerii trainerul Irina Tănase, care afirmă că pentru 2012 compania are în vedere creșterea cu 20%-25% atât a cifrei de afaceri, cât și a numărului de cursanți. „Principalul vector al creșterii va fi dezvoltarea pe canale indirecte, parteneriate cu școli și grădinițe și lărgirea ariei cursurilor“, explică ea.
Arte și maniere
În aceeași arie se întâlnesc cursurile și atelierele pentru copii și adolescenți organizate de Fundația Calea Victoriei din Capitală. „Din fericire, în ultimii ani, interesul pentru dezvoltarea personală a individului a crescut foarte mult, acest lucru reflectându-se în numărul mare de participanți. În ultimele nouă luni, am cunoscut o creștere cu 30% comparativ cu anul precedent“, arată Alecsandra Ioniță, directorul de comunicare al Fundației.
Ca o consecință a acestui fapt, a fost deschis al doilea sediu al ONG-ului, dedicat exclusiv copiilor și adolescenților și botezat „Școala de Arte și Maniere“. Această inițiativă pune accentul pe evoluția personală și descoperirea potențialului individual, oferind de la cursuri teoretice, la ateliere practice și de creație și de la vizite în muzeele bucureștene la plimbări educative prin parcurile și zonele istorice ale orașului.
Activități pentru elevi desfășoară și Bridge Language Study House din Cluj-Napoca. Chiar dacă adulții reprezintă majoritatea celor care apelează la serviciile BLSH, taberele educaționale tematice pentru copii și adolescenți și cursurile semestriale de limba engleză sau germană pentru școlari cântăresc destul de mult. „Centrul BLSH a început să se implice activ în predarea limbilor străine copiilor din unele regiuni dezavantajate, precum satele din zonele depărtate ale județului Cluj. Anul acesta, timp de zece luni, împreună cu Fundația Soroş, am contribuit la instruirea lingvistică a peste de 300 de copii“, spune Andreea Blaga, marketing manager. Ea mai arată că, pe viitor, BLSH dorește să introducă programe lingvistice specializate, precum cursuri de limbi străine de vacanță, sau programe educaționale tematice, gen cursuri de limbi străine combinate cu activități de minivacanță. „Un exemplu ar fi un program de weekend în care atât părinții, cât și copiii să poată să învețe sau să-și perfecționeze o limbă străină, dar să se poată bucura în același timp de activități recreativ-turistice“, explică Andreea Blaga.
Elevi cu dor de ducă
Iar dacă tot a venit vorba de turism, alți clujeni, cei de la Adventure Camps, le oferă copiilor între 3 și 17 ani tabere tematice, în țară ori străinătate, la munte sau la mare. „Ne adresăm în special copiilor din familii cu venituri de la mediu în sus și ai căror părinți au în general studii superioare. Din păcate, se pare că aceste familii au fost afectate de criză mai degrabă în ultimul an și, chiar dacă și-au mai permis să plece în vacanță cu toții, vacanța separată a copilului nu a mai fost prioritară“, spune managerul Marcela Câmpian. Astfel, de la circa 100.000 de euro venituri în 2009, firma a coborât la aproximativ 80.000 de euro în 2010 și, până în prezent, 2011 a mai adus o scădere de circa 30%. Marcela Câmpian afirmă că a fost luată în calcul și o diversificare a activității, prin efectuarea de excursii scurte, însă acest lucru ar însemna, practic, ca grupul-țintă al companiei, care acum oferă servicii la nivel național, să se restrângă la nivelul Clujului și al zonelor adiacente.
Dacă taberele costă destul de mult încât doar o parte din elevi și le permit, excursiile de weekend, care durează o zi sau două și costă între 50 și 300 de lei, sunt mult mai răspândite. „Cu un autocar și un șofer, dar și cu ceva relații printre cadrele didactice, poți scoate un profit de 15-20.000 de euro anual“, ne dezvăluie managerul unei agenții de tursim din Capitală.
Există, desigur, mult mai multe tipuri de afaceri strâns legate de sistemul educațional. Și este greu, dacă nu imposibil de estimat câți bani se învârt în acest domeniu. Ceea ce este sigur este că, în România, învățământul este departe de a fi gratuit.
100 de mii de copii în minus avea învățământul gimnazial în 2010 față de 2007 (numărul lor scăzuse de la 1,79 la 1,69 milioane de elevi).
673 de mii de copii erau înscriși, în 2010, în învățământul preșcolar de stat și privat. Numărul lor era cu circa 10% mai mare decât în urmă cu zece ani.
150 de euro pe lună costă, în medie, frecventarea unui program afterschool. Tarifele diferă în funcție de zonă, durata și complexitatea programului.
