sa „aterizeze” aici. Orice afacere care se desfasoara pe aeroport trebuie sa aiba girul Administratiei aeroportului si al companiei nationale Tarom. Astfel, cele doua detin impreuna 50% din GlobeGround, firma care se ocupa de handling, si 34,9% din Abela Rocas, care asigura catering-ul. Daca pe partea de handling mai exista o firma, Menzies, Abela Rocas nu are concurenta. Nu este vorba de un monopol, ci pur si simplu de faptul ca orice alta firma care ofera servicii similare trebuie sa aiba preturi mai mici. Toate cele trei firme – Abela Rocas, GlobeGround si Menzies – sunt companii internationale, partenere cu diverse linii aeriene si in alte tari. Afaceri deocamdata profitabile si cu perspectiva, nu-i asa?! O perspectiva destul de ingusta, caci fondurile liniilor aeriene alocate in acest scop se reduc.
„Companiile aeriene sunt nevoite, din cauza competitiei, sa reduca tariful biletului, in timp ce costurile lor se majoreaza de la an la an: combustibilul s-a scumpit, taxele de survol s-au majorat, au fost introduse taxe de securitate pe aeroport. In viitor, vor avea mai putine fonduri pentru serviciile oferite la bord si va trebui sa reduca fie numarul, fie calitatea lor”, explica Alexandru Dobrescu, directorul KLM pentru Romania. Tot costurile stau la baza deciziei anumitor companii de a-si aduce cu ele din tara in care au sediul tot ce este necesar. Astfel, KLM aduce din Olanda atat mancarea, cat si bautura, pentru ca furnizorul de acolo are preturi foarte bune. La randul sau, compania Tarom prefera sa achizitioneze singura bauturile pe care le serveste pasagerilor si sa se ocupe si de handling, tot pentru a reduce costurile.
Cine se afla in spatele afacerii „impinge tava”
La capatul benzii rulante, tavita este goala. Fiecare din cei sase angajati pune cu meticulozitate pe ea painica si cubul de unt, tacamurile de plastic, cana de cafea si paharul pentru vin, salata de creveti, cubuletele de branza, prajitura si bomboanele de ciocolata. La celalalt capat al benzii, tavita, dupa o verificare atenta, ca nu cumva sa lipseasca ceva de pe ea, este introdusa in caruciorul cu rotile folosit de stewardese. Este ora 12.00. Cu cateva minute inainte de 13.30, ora la care decoleaza cursa Lufthansa, trollerul va fi incarcat cu grija in avion. „Sper ca pasagerii care vor calatori la clasa business vor fi multumiti de mancare”, zambeste incantat Antoine Rached, directorul general al Abela Rocas, firma care asigura catering-ul pentru 12 din companiile aeriene care opereaza pe Aeroportul Otopeni.
In sediul din spatele aeroportului miroase imbietor a paine calda si prajituri proaspete. Aici se pregatesc zilnic in jur de 5.000 de tavite, care sunt distribuite in 43 de curse. „Este foarte putin, in comparatie cu aeroportul din Dubai, de exemplu, unde firma noastra pregateste in fiecare zi 20.000 de mese, pentru 165 de zboruri. Capacitatea noastra din Bucuresti este de 10.000 de mese, dar din pacate, numarul de zboruri este destul de mic, iar o data cu inceperea sezonului de iarna, la mijlocul lui octombrie, va scadea si mai mult”, spune Rached. si totusi, vara aceasta afacerea a mers ceva mai bine, intrucat numarul de curse charter s-a majorat fata de anul trecut. Meniurile sunt diferite de la o companie aeriana la alta, pasagerii de la clasa business se bucura de mancare mai diversificata si mai sofisticata decat cei de la clasa economy, iar capitanul echipajului de zbor primeste altceva decat restul colegilor sai. „Aceasta din urma este o masura de siguranta, ca in cazul in care un aliment este nociv pentru un membru al echipajului, sa nu li se faca rau tuturor. Oricum, asta nu s-a intamplat niciodata din 1994 incoace, altfel am fi fost terminati si nici o companie aeriana nu ar mai fi lucrat cu noi”, spune Antoine Rached, batand in lemn si adaugand in romana „Doamne-fereste!”.
Insa firma nu se ocupa in exclusivitate de catering pentru liniile aeriene. Detine toate restaurantele si barurile din aeroport, unde preturile sunt facute pentru buzunarele strainilor si, in plus, este furnizor pentru cateva companii multinationale. Toate acestea au condus la o cifra de afaceri in 2002 de peste 200 de miliarde de lei si un profit brut de 44 miliarde lei. De extindere pe alte aeroporturi nici nu poate fi vorba, pentru ca numarul mic de zboruri nu justifica cheltuielile, nici macar la Timisoara.
Cei care transporta bagajele contra cronometru
Doua minute. Chiar si o intarziere atat de mica la decolarea avionului poate avea consecinte financiare catastrofale pentru compania aeriana care opereaza cursa. Teoretic, nu conteaza ca aeronava decoleaza cu doua minute intarziere. Conteaza insa ca trebuie sa solicite un nou culoar de zbor si ca va ajunge cu intarziere la destinatie, deci va trebui sa se roteasca deasupra aeroportului pana va gasi o pista libera pentru aterizare. In final, conteaza banii pe care compania ii cheltuieste in plus pentru doua minute. Responsabila pentru acest tip de intarziere este firma care asigura serviciile de handling pe aeroport, de la check-in-ul pasagerilor la verificarea si incarcarea bagajelor in aeronava, la transportarea pasagerilor cu autobuzul pana la avion sau trecerea lor prin burduf si furnizarea scarilor pentru accesul in avioane. „Toate aceste operatiuni trebuie executate dupa ceas, altfel se creeaza un haos general”, precizeaza Radu Enache, director general la GlobeGround Romania, prezenta pe aeroportul Otopeni din 1995. Exista chiar si un manual IATA (Asociatia Internationala a Transportatorilor Aerieni), unde fiecare operatiune este descrisa in detaliu, iar regulile trebuie respectate. GlobeGround Romania are 630 de angajati si a obtinut anul trecut o cifra de afaceri de 11,4 milioane de euro. „Previziunile financiare pentru 2003 sunt la fel de bune, cu mentiunea ca am investit 2,5 milioane de euro in echipamente si in hangare. Deservim in jur de 600.000 de pasageri pe an, adica 70% din trafic, si oferim de asemenea servicii cargo”, spune Radu Enache. Este o activitate foarte profitabila, gradul de rentabilitate fiind de 48%, dar care presupune responsabilitati foarte mari si angajati bine scoliti. Iar aparitia unui concurent nu face decat sa intensifice pretentiile companiilor aeriene. „De exemplu, la aparitia celei de-a doua firme de handling, GlobeGround a redus tarifele, ca sa lucram in continuare cu ei. Competitia nu poate decat sa ne bucure, dar aeroportul este prea mic, iar tarifele practicate de firmele care presteaza servicii pentru liniile aeriene sunt foarte joase”, spune Alexandru Dobrescu, directorul pentru Romania al companiei KLM.
