Consilii județene, consilii locale și primării dețin, în totalitate ori parțial, aproape 1.300 de firme, din care cele mai multe sunt încă active. Cele mai numeroase sunt, desigur, societățile care administrează diverse servicii edilitare (alimentare cu apă, energie termică ori gaze, canalizare și epurare, salubrizare, transport în comun, pază etc.). Iar unele afaceri din domeniu aduc bani buni la buget. Cele mai importante patru firme din subordinea Consiliului Local Botoșani au raportat pentru 2011 profituri de 2,7 milioane de lei. Dar asta e nimic față de CET Arad SA, companie la care deține acțiuni Consiliul Județean Arad, care a înregistrat, în 2010, un profit net de 30 de milioane de lei. Nu pot fi trecute cu vederea societățile care se ocupă de infrastructura rutieră. Drumco SA a CJ Timișoara și Drumuri și Poduri SA a CJ Sibiu au avut, fiecare, cifre de afaceri de circa 23 de milioane de lei în 2010.

Multe administrații locale au depășit însă teritoriul serviciilor gospodărești. Unele administrează unități de cazare (cum ar fi CJ Hunedoara, care are acțiuni în Compania Județeană de Turism Hunedoara SA), altele au în portofoliu restaurante (Parc Turism SA a CJ Dolj), iar multe au înființat parcuri industriale, în speranța atragerii de investitori.

Dar varietatea investițiilor pare fără limite: Consiliul Județean Mehedinți deține service-ul auto 2000 Severin SA.  Primăriile din Cricău, Gâlda de Jos și Ighiu (toate din Alba) s-au asociat în ocolul Silvic Iezărul Trascău SRL. În timp ce Consiliul Local din Lanurile, județul Buzău, are acțiuni în Bipo SA, care deține o fermă de vaci de lapte. În același domeniu a investit Consiliul Județean Caraș-Severin, acționar în Fabrica de Produse Lactate SA Oravița. Tot CJ Caraș-Severin a decis, în martie anul trecut, să se asocieze cu o firmă privată pentru a exploata zăcământul de calcar cristalin de la Ocna de Fier,  în timp ce Salina din Turda, administrată de consiliul local, a raportat în 2010 un profit net de peste 1,8 milioane de lei.

De la fotbal la golf

Deloc neglijabile sunt participațiile deținute de autoritățile locale în diverse cluburi de fotbal. De la Primăria din Chiajna, care a cumpărat în decembrie 2010 jumătate din Unirea Urziceni (formația încercând să fuzioneze cu echipa locală Concordia, acțiune interzisă în cele din urmă de FRF),  la CL Timișoara și CJ Timiș, care au anunțat că vor să negocieze preluarea pachetului majoritar la „Poli“, interesul pentru sportul-rege pare să rămână viu în rândul administrației locale, în ciuda faptului că marea majoritate a echipelor au rezultate financiare negative.

Dar nu doar fotbalul atrage apetitul investițional al edililor. Municipalitatea suceveană a decis, în aprilie 2011, să se asocieze cu Primăria Dragomirna și cu firmele private Assist şi Dedeman pentru realizarea unui complex turistic de lux și a unui teren de golf la șapte kilometri de centrul orașului. Asta în timp ce, în februarie 2012, Consiliul Județean Cluj a anunțat că ar putea participa la modernizarea și apoi exploatarea pârtiilor de schi din Mărișel și Băișoara. „Primele fonduri ar putea fi alocate încă de anul acesta“, anunța președintele CJ, Alin Tișe. Tot administrația județeană clujeană a înființat, anul trecut, o companie pentru administrarea noului stadion de sub Feleac, Cluj Arena.

Jumătatea goală

Nu toate companiile în care a investit administrația locală au avut succes. Unele au fost radiate, altele au dat faliment, iar în alte cazuri activitatea a fost suspendată. În plus, destule companii aflate încă în funcțiune merg pe pierdere de ani buni. Ceea ce înseamnă fie că sunt subvenționate, mai mult sau mai puțin vizibil, de la bugetele locale, fie că se îndreaptă cu pași siguri spre insolvență.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri de acest gen este cel al firmei Telegondola Mamaia SRL, în care Primăria Constanța deține aproape jumătate din acțiuni. În ianuarie 2012, firma a cerut deschiderea procedurii de insolvență, pentru datorii de peste un milion de euro (acumulate în perioada 2007-2010, când firma a avut pierderi cumulate de 3,9 milioane de lei). O lună mai târziu, Tribunalul Constanța a aprobat solicitarea. Corina Gheorghe, directorul acționarului majoritar Mamaia SA, dădea asigurări că telegondola va continua să funcționeze în sezonul estival, activitatea companiei urmând să fie reorganizată, și nu suspendată.

O soartă și mai crudă au avut economatele înființate la începutul deceniului trecut în sectoarele 1 și 2 ale Capitalei, care au fost lichidate sau au dat faliment. Economat Sector 5 SRL funcționează încă, dar firma a raportat, în 2010, o pierdere de 6,7 milioane de lei la o cifră de afaceri de 18,3 milioane. În plus, modul în care a fost înființată societatea l-a făcut pe primarul Marian Vanghelie ținta unei investigații a DNA timp de mai mulți ani.

Iar cazurile de mai sus nu sunt singulare. În toamna anului trecut, de exemplu, firma Drumuri și Poduri SA, aparținând de Consiliul Județean Prahova, a fost executată silit de Fisc, pentru datorii de peste 5 milioane de lei. În timp ce alte companii ale administrației locale au fost prinse funcționând ilegal: presa locală a scris, în octombrie 2011, despre Construcții Pod SRL, firmă a CL Moinești, că a fost depistată producând asfalt fără autorizație de mediu.

69,5 mil. lei a fost profitul net înregistrat de Apa Nova în 2010. Consiliul General al Capitalei deține 16,3% din acțiuni

Telegondola Mamaia SA, firmă în care Primăria Constanța deține aproape jumătate din acțiuni, a intrat în insolvență în februarie 2012, pentru datorii de peste un milion de euro