Afacerile ilegale infloresc la umbra unei armate de institutii de control

Spaga a devenit o realitate unanim acceptata, despre care nimeni nu vorbeste, decat daca nu e in cauza. Nici domeniul controlului nu este lipsit de acest parazit. Fara aceasta practica, cu greu poti iesi cu fata curata dintr-un control. Firmele prefera sa cotizeze intr-un buzunar sau altul decat sa li se rada o amenda. "Spaga e in floare. Nu dai, nu faci. Numai daca ai vreo functie si ii e frica de tine, ti se deschide usa. Controlorul fiscal vine si se tocmeste cu tine la pret, pentru ca mafia

Spaga a devenit o realitate unanim acceptata, despre care nimeni nu vorbeste, decat daca nu e in cauza. Nici domeniul controlului nu este lipsit de acest parazit. Fara aceasta practica, cu greu poti iesi cu fata curata dintr-un control. Firmele prefera sa cotizeze intr-un buzunar sau altul decat sa li se rada o amenda.
„Spaga e in floare. Nu dai, nu faci. Numai daca ai vreo functie si ii e frica de tine, ti se deschide usa. Controlorul fiscal vine si se tocmeste cu tine la pret, pentru ca mafia plecand de la varf, ea trebuie sa se duca la niveluri inferioare”, afirma George Nicolau, vicepresedintele Asociatiei Nationale pentru Dovedirea Abuzurilor. Intreprinzatorii se tem sa vorbeasca pe aceasta tema. Asociatiile iau cuvantul in numele lor. „Desi evident principalul contribuabil, sectorul privat este supus unui control in multe cazuri abuziv. Mai mult, in randul oamenilor de afaceri persista temerea ca, daca riposteaza, informatiile se vor intoarce impotriva lor si organele de control vor trece la represiuni”, apreciaza Radu Nicosevici, presedintele Confederatiei Intreprinzatorilor Particulari Timis.
Legea nu face diferente intre controlul la stat si cel la privati. Teoretic. Practic insa, sa dai amenzi la societati de stat e ca si cum ai lua dintr-un buzunar si ai pune in altul. De multe ori, ambele gaurite si pline de datorii. Marii debitori prefera, de altfel, sa plateasca salariile muncitorilor, decat taxe si impozite la buget.
Astfel, se ia de la cei cu bani si cu frica de autoritati, desi nu se recunoaste deschis. „Noi nu facem o discriminare intre ei. Facem insa o deosebire de putere: de la societatile cu capital de stat nu putem sa luam nimic. Ce-ar insemna sa mergem la Sidex Galati, care are obligatii foarte mari neonorate, ce putem sa luam de acolo?… Daca am face o executare dupa lege, ar insemna sa cream probleme sociale deosebite”, sustine Paul Coman, director general al Directiei Generale de Control Fiscal din Ministerul Finantelor.
Nu sunt excluse nici un alt fel de influente. „Exista diversi factori de presiune – de ce n-as recunoaste, si politici – atunci cand trebuie sa treci la masuri de excutare silita”, a continuat dl Coman. Diverse motive imping, asadar, organele de control spre firmele private. Mai ales ca adesea se merge la sigur, la patroni care, se considera, „au de unde sa dea” si care, evident, sunt interesati ca afacerea sa mearga in continuare.
Pentru a nu se lega la cap, inspectorul se multumeste adesea cu „putin”. Incurajat de o atentie mai mica sau mai mare, dupa buget, se rezuma la controale superficiale, sanctionate prin amenzi modice – intre 2 si 3 milioane lei. In felul acesta, toata lumea e impacata. De altfel, numarul protestelor este mic. In judetul Cluj, de pilda, s-au inregistrat anul trecut 136 de contestatii la Directia Finantelor Publice. Daca nemultumirea continua, se pot adresa plangeri direct MF si, in cele din urma, instantelor judecatoresti. Majoritatea firmelor aleg sa nu-si consume timpul, nervii si banii prin tribunale. Exista insa un risc: un alt controlor poate veni maine, si sa acuze alte nereguli. Dar si in acest caz exista o iesire: un telefon unde trebuie, eventual la colegul de dinainte, si se rezolva.
Fiecare se descurca cum poate, mai ales ca, de multe ori, nu stie dreapta ce face stanga. Lipsa unei baze de date informatizate privind agentii economici si actiunile de control apare ca un handicap major. Iar economia subterana este in floare. De la 19% din PIB, in 1997, a ajuns anul trecut la 21%, estimeaza Comisia Nationala pentru Statistica.

Principalele organe de control, atributii

l Directiile generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat (DGFPCFS), Garda Financiara, subordonate Ministerului Finantelor
lDGFPCFS control financiar – verifica inregistrarile in evidentele prevazute de lege si de actele de constituire a firmei, corecteaza si completeaza bilanturile contabile, varsa la buget impozitele si alte venituri datorate statului, aplica masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor. Intr-un an calendaristic, agentul economic poate face obiectul unui singur control al contabilitatii, pentru sinceritatea bilanturilor si determinarea sumelor datorate statului (art. 10, Legea nr. 30/1991).
l Control fiscal – examineaza orice inscrisuri, documente, registre sau evidente contabile care pun in evidenta obligatiile catre stat; cere orice informatii, justificari, explicatii, referitoare la declaratiile sau documentele supuse controlului.
l Garda Financiara (corp de control militarizat) – verifica existenta si autenticitatea documentelor justificative, registrelor si altor documente din care rezulta indeplinirea obligatiilor fiscale; confisca, in conditiile legii, obiectele sustrase de la plata impozitelor si taxelor sau a caror fabricatie si desfacere este interzisa; sesizeaza la organele de urmarire penala infractiunile constatate.
l Politia economica – verifica orice fel de activitati care ii sunt sesizate
l Departamentul de inspectie al primariilor – verifica detinerea de autorizatii necesare functionarii – de amplasament, de constructie, sanitara, sanitar-veterinara, autorizatie de la pompieri s.a., cerceteaza daca sunt incheiate contracte cu furnizorii de utilitati publice (RADET, CONEL, RGA, societati de salubrizare), verifica gramajul produselor, respectarea preturilor.
l Oficiul pentru Protectia Consumatorului – inspecteaza calitatea produselor/serviciilor, pentru a nu periclita sanatatea sau viata consumatorului; informatiile de pe etichete si ambalaje trebuie sa fie corecte, iar in caz contrar sa fie rezolvate deficientele.
l Inspectoratele de sanatate publica, in subordinea Ministerului Sanatatii – verifica respectarea conditiilor igienico-sanitare.
l Politia sanitar-veterinara – verifica orice sesizari in domeniu.
l Ministerului Agriculturii si Alimentatiei – acorda licente de fabricatie pentru producatori (recent introduse). Reprezentantii imputerniciti ai MAA interzic livrarea de produse care pot periclita sanatatea sau viata cosumatorilor sau sunt falsificate. Dispun oprirea temporara a fabricatiei si aplica amenzi (pana la 15 milioane lei).
l Organismele Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului – elibereaza autorizatiile de constructie.
l Agentia pentru Protectia Mediului – acorda autorizatie de mediu.
l Pompierii – acorda autorizatie pentru evitarea incendiilor.
Nota: Organele de control amintite au dreptul sa aplice amenzi sau alte sanctiuni, cum ar fi suspendarea activitatii.

Guvernul e cu un ochi pe tot ce misca
Spre deosebire de celelalte organe de control, Departamentul de Control al Guvernului are competenta de a constata orice fel de incalcare a oricarei dispozitii legale, inclusiv in cadrul aparatului de lucru al Executivului.

Seful Departamentului – secretarul de stat Ovidiu Grecea – este subordonat direct premierului, asa ca declansarea actiunilor de control se face numai cu aprobarea acestuia. Verificarile sunt urmate de note de control, sintezele acestora fiind prezentate spre aprobare primului-ministru. In cazul in care e vorba de infractiuni, dosarele sunt transmise organelor de urmarire penala.
Daca e vorba de ministere, notele semnate de premier se transmit numai ministrilor, acestia fiind obligati sa prezinte in 15 zile modul de rezolvare a cazului semnalat. In medie, se rezolva 14 cazuri pe luna. In prezent, Departamentul intentioneaza sa aduca modificari unui proiect de lege aflat la Senat, referitor la prevenirea si sanctionarea faptelor de coruptie.
Proiectul prevede infiintarea unei comisii anticoruptie conduse tot de primul-ministru, din care sa faca parte persoane din conducerea Ministerului Finantelor, Justitiei, de Interne, Garzii Financiare, Bancii Nationala, Curtii de Conturi. Practic, atributiile acestei comisii s-ar suprapune cu cele ale Departamentului de Control. Logic insa este ca Departamentul sa se transforme intr-o structura care sa inglobeze si prerogativele acestei comisii. r
„Noi ar fi trebuit sa muncim la materiale si ei, mari sefi din ministere, sa-si dea cu parerea ce-ar mai trebui facut. Noi nu avem nevoie de sefi, ci de oameni in aparatul operational”, sustine Dumitru Tataru, director in cadrul Departamentului.r
tr
r
Controlorii se calca pe picioarer
Pentru ca atributiile nu sunt clar delimitate, orice inspector gaseste pretext pentru amendar
Organele de control nu sunt putine, iar atributiile lor de asemenea. Nu e de mirare ca firmele sunt asaltate de tot felul de inspectori, care mai de care cu pretentii. r
r
De plata obligatiilor catre stat se preocupa: controlul financiar al statului, controlul fiscal, Garda Financiara, toate in subordinea Ministerului Finantelor (MF), Departamentul de Control al Guvernului, Directiile de control general din cadrul primariilor, Oficiul pentru Protectia Consumatorului, precum si organisme specializate aflate in subordinea diverselor ministere. r
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale are in grija contributia la bugetul asigurarilor sociale, Ministerul Sanatatii – cota pentru sanatate, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei – licentele de fabricatie pentru produse alimentare, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului – autorizatiile de constructii, Agentia pentru Protectia Mediului – autorizatiile de mediu. Si lista nu se incheie aici.r
Dar sa le luam pe rand. In 1998, cele 42 de corpuri de control ale MF au constatat prejudicii la bugetul de stat in valoare de 2.050 miliarde lei, din care au recuperat 410 miliarde lei (aproximativ o cincime). De altfel, de-a lungul a diferite perioade de timp, incasarile efective rar au depasit o patrime din suma de recuperat. r
Un exemplu: pana la sfarsitul lunii septembrie anul trecut, Garda Financiara (GF) a varsat la buget 250 miliarde lei, dintr-un total de 850 miliarde lei. Problemele interne au fost sesizate inca de anul trecut. Stefan Parvan, pe atunci seful Comandamentului Garzii, recunostea ca nu au fost atinse obiectivele pentru care acest organism a fost creat, mai ales eliminarea evaziunii fiscale. Domnia sa considera ca s-a abordat o strategie gresita a modului de lucru al Garzii, prin care indicatorii de performanta ce constau in eliminarea evaziunii au fost inlocuiti cu numarul mare de controale efectuate. „Se intocmesc rapoarte intr-o veselie. (…) Trebuie insa eliminati agentii economici care nu intocmesc evidente contabile, si nu hartuiti cei care intocmesc”, a adaugat dl Parvan. La cateva luni dupa aceea, dl Parvan avea sa demisioneze… r
Intre timp, Ministerul Finantelor s-a restructurat, alte persoane au fost numite in functii. Acum GF este subordonata direct ministrului Remes. Domnia sa a delegat insa competentele in domeniu secretarului de stat in MF, Gheorghe Banu, am aflat de la acesta din urma. r
Traian Remes declara ca trebuie „sa fie eliminat paralelismul activitatilor” desfasurate de Administratia Financiara, Vama, Garda Financiara si directiile de control. S-a mai promis ca, in termen de trei-patru luni, se vor lua masuri pentru scoaterea administratiei locale de sub „influenta malefica a varfurilor puterii economice locale”. r
Ce s-a facut concret? S-a mai creat o directie, de control si asistenta a contribuabililor mari. De asemenea, MF pregateste un proiect de lege. „Imbunatatim reglementarile legale privind controlul si reglementarile metodologice de lucru, ca sa fie uniform aplicabile in toata tara. In plus, incercam sa infiintam o scoala fiscala”, precizeaza secretarul de stat in MF. r
Datoriile sunt mari, r
incasarile micir
3,3 miliarde lei este cuantumul amenzilor aplicate de Departamentul de Inspectie al Primariei Bucuresti (DIPB). O suma impresionanta, din care au fost incasate concret 443 milioane lei. O mare parte au fost platite in maximum 48 de ore, astfel ca cei sanctionati au platit jumatate din minimul prevazut de lege, nu din suma stabilita de inspector, precizeaza Mihai Iordache, director la Directia de Control General din cadrul DIPB. In cazul altor amenzi s-au depus contestatii, care se rezolva intr-un an sau doi. Verificarea vizeaza, in principal, detinerea de autorizatii, de la cele pentru amplasament, sigla, la cele obtinute de la pompieri, de la inspectoratele sanitare si sanitar-veterinare, Agentia de Mediu, precum si contractarea utilitatilor publice (electricitate, energie termica, apa, salubrizare). Dar activitatea de control are si o latura „sezoniera”, ceea ce intrerupe activitatea curenta. De exemplu, in Bucuresti a inceput luna curateniei, majoritatea fortelor DIPB fiind mobilizate pentru sanctionarea firmelor care nu dau atentia cuvenita acestei probleme. r
Inspectorii au salarii proaste, dar se descurcar
Principala problema o reprezinta cuantumul amenzilor, ramas la nivelul din 1994. Asa ca firmele prefera sa plateasca si sa fie lasate, macar pentru moment, in pace.r
Oficiul pentru Protectia Consumatorului (OPC) a acordat, numai in Bucuresti, amenzi de circa 2,2 miliarde lei, din care au fost varsate la buget 1,3 miliarde lei, la peste 4.800 controale efectuate. r
OPC nu acorda nici un fel de autorizatii, tocmai pentru a nu exista presiuni si influente asupra activitatii de control. r
„Nerespectarea legii tine si de gradul de implicare a agentului economic. Sunt mii care vor sa existe pe termen lung si care respecta niste reguli de baza, fiind atenti la orice abatere. Altii nu sunt deranjati de orice semnale, chiar daca sunt sanctionati prin amenzi”, apreciaza Nicolae Filcenco, director adjunct la OPC Bucuresti.r
„Organele fiscale au obligatia de a actiona cu profesionalism, dovedind corectitudine si obiectivitate in relatiile cu contribuabilii controlati”, arata art. 10 din OG nr. 70/1997 privind controlul fiscal. „Exista constiinta in primul rand. Se mizeaza pe ideea ca nimeni nu vrea sa castige bani ilegal”, subliniaza Ovidiu Ispir, consilier la Directia de Control in MF. Sanctiuni exprese pentru nerespectarea acestei conduite nu prevede legea, astfel ca apelul la constiinta suna bine, dar nu rezolva nimic. r
Tactica intimidarii nu lipseste din „strategia”, de control, mai ales in cazul intreprinderilor private mici si mijlocii, lipsite de asistenta juridica si adesea, chiar de serviciile unui contabil competent. r
„Organele de control obisnuiesc sa spuna ca situatia e dezastruoasa, penalitatile sunt uriase, sanctiunile sunt extrem de grave si multe acte normative incalcate. Intr-o asemenea situatie, patronul incepe sa negocieze,” mai afirma presedintele Confederatiei Intreprinzatorilor Particulari Timis. r
Un inspector (al oricarui organ de control, nu numai cel fiscal) care a comis un abuz dovedit va fi sanctionat dupa Codul muncii, cu o taiere la salariu si, doar daca s-a facut prea multa valva, cu o destituire. Cel putin aparent, mare lucru nu are de pierdut. Dupa cum aflam de la reprezentantii MF, un functionar de la Finante are salariul brut, in medie, 700 mii lei lunar. Cu alte cuvinte, spune adio celor 500 mii lei net. r
Desigur, pe langa acestia, mai sunt ceva stimulente de la Fondul de surplusuri (depasiri de plan), din care se acorda prime, in functie de numarul de procese-verbale incheiate, de amenzile date, nu neaparat executate. Si criterii mai sunt, la latitudinea sefului… tr