După ce criza a tăiat avântul investitorilor care ar fi vrut să aducă în țară o afacere în franciză, ba chiar i-a determinat pe alții să reducă dimensiunile rețelelor sau să plece definitiv, anul 2010 a adus un suflu nou francizelor de pe piața locală.
De la o valoare totală de 900 de milioane de euro din 2009, piața a crescut ușor în 2010, iar numărul francizelor care operează în România s-a majorat și el, la 385, de la circa 330 în 2010. Cifra de afaceri totală este însă departe de valoarea anului 2008, când, conform CHR Consulting, piața francizelor era de 1,5 miliarde euro.
Îmbucurător este însă faptul că ponderea francizelor autohtone în totalul pieței s-a consolidat.
„Rețelele de franciză autohtone reprezintă 45%-47% din cota de piață a tuturor sistemelor de francize, în principal datorită faptului că produsele și serviciile sunt adaptate nevoilor consumatorilor, dar și pentru că prețul și investițiile necesare sunt considerabil mai mici decât cele aferente francizelor străine“, spune Constantin Anton, președintele Asociației Române de Franciză.
În general, investiția minimă pentru o unitate deschisă în franciză este între 10.000 de euro și 80.000 de euro, în funcție de amplasare și domeniul de activitate, dar poate ajunge și la 250.000 de dolari, sumă ce a fost investită pentru deschiderea unui magazin Musette în New York.
Nu este nici pe departe singurul exemplu de franciză românească exportată, aceasta fiind deja o tendință clară în piața autohtonă.
„Competiția între țări, regiuni, grupuri de companii și societăți individuale devine din ce în ce mai  complexă, datorită globalizării și liberalizării comerțului“, explică Anton.
„Constrângerile la nivelul competitivității firmelor, în special în cazul francizelor, sunt mai greu de identificat și de depășit“, mai spune el, adăugând că principalele puncte tari ale francizelor românesti, din perspectiva principalilor competitori, sunt cadrul comercial de reglementare „cross-border“ eficient, nivelul redus al cheltuielilor de înființare a unei afaceri și costurile administrative reduse în mediul de afaceri.
Tot răul spre bine
Lista punctelor slabe este însă mai lungă și cuprinde aspecte precum creditarea redusă a sectorului privat de către sectorul bancar, procedura prea lungă de închidere a unei afaceri, sistemul de taxare ce împovărează sectorul privat și cheltuielile reduse în sectorul cercetare-dezvoltare.
Așa că nu trebuie să fie deloc surprinzător faptul că există și falimente printre francizele autohtone. Printre ele, de exemplu, Credit Team, o franciză de brokeri bancari, care a intrat în faliment anul trecut, fără să treacă prin procedura reorganizării, la numai un an după ce primise un premiu de excelență pentru „soluții de criză“.
Semne de relansare sunt însă mai multe, iar investitori din cele mai diverse domenii vor să aducă francize noi pe piață. De exemplu, se lucrează la deschiderea unei unități de efectuarea testelor ADN, și unul dintre marile lanțuri britanice de comerț cu îmbrăcăminte își pregătește, de asemenea, intrarea în piață.