La moartea lui, în 1887, ziarele „Vocea Covurluiului” și „Galați” scriau: „Avem regretul a înștiința că unul din bătrânii orașului nostru, veneratul nostru concetățean Hagi Vasile Frigator, a încetat astăzi din viață: transmitem toate regretele noastre nemângâiatei familii”.
Vasile Frigator s-a născut în Șcheii Brașovului în 1813. El învață să scrie, să citească și să socotească cu parohul bisericii.
Ajuns la vârsta de 12 ani, cum era vioi și foarte inteligent, părinții s-au gândit să-l facă negustor.
În familie se știa de o rudă care cunoștea pe un negustor din Galați, unde părinții hotărâră să-l trimită ca băiat de prăvălie.
Vasile a fost încredințat unui baci care cobora cu oile spre Dobrogea ca să-l ducă la Galați.
Ajuns la Galați, se prezintă la Hagi Teodor Brașoveanu în sarică și opinci, iar când acesta citi scrisoarea de recomandare a unchiului lui Vasile, aflând că știe să scrie și să socotească, îl opri băiat de prăvălie.
Acolo stătu mai mulți ani văzănd respectul de care se bucura jupânul lui pentru că făcuse drumul la Ierusalim și era hagiu. Se hotârî să se ducă și el la Locurile Sfinte.
După ce a strâns o sumă de bani pe care o socotea îndestulătoare ca să poată face pelerinajul, se amestecă în ceata de pelerini care, cu credința în Dumnezeu, plecau să se închine la Sfântul Mormânt.
S-a întors la Galați cu titlul de hagiu de care fiind mândru nu se mai băgă la stăpân și cu puținii bani ce-i mai rămăseseră începu un mic negoț.
După ce a strâns un mic capital, întinse acest negoț, adăugându-i un depozit de piei și lână, la care l-a luat asociat pe fratele său Nicolae.
Pieile și lâna le trimitea negustorilor brașoveni de la care care primea, în schimb, mărfuri de brașovenie, pe care le vindea negustorilor detailiști din Galați.
Cu timpul, acest schimb deveni foarte important, astfel că în 1846 deschise o prăvălie pe strada Brașovăniei, iar după puțin timp își clădi un local propriu, o prăvălie mare cu arcade, iar la etaj casa de locuit.
Faima lui de negustor priceput și cinstit îi aduse mulți bani și atunci se hotărî să-și facă o familie. În 1855 se căsători la Săcele (Șapte Sate) cu Maria, o fată de o frumusețe rară, fiica lui Petre Manole Spânul, gospodar bogat, care deși era doar un țăran înstărit își trimisese cei doi băieți la studii în Belgia, de unde s-au întors cu diplome de ingineri.
Zestea Mariei a fost de 25.000 de fiorini, lenjerii și haine, argintărie, bijuterii, trăsură cu doi cai și hamuri, mobile pentru salon. Total: 34.500 fiorini.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric