Dar, intr-o zi, s-au trezit scarpinandu-se cu mana dupa ceafa, ramasi cu ochii-n soare dupa coada unui avion. Multi au inteles atunci ca „repede” este bine, dar ca „mai repede” este de preferat, iar „ieftin” un cuvant indragit de toata lumea. Lucrurile stau in acelasi fel cand este vorba de Internet.
E-commerce descrie activitatea prin care se fac tranzactii pe Internet. Tranzactiile pot avea loc intre doua firme (B2B – business to business e-commerce), intre o firma si o persoana fizica (B2C – business to consumer). E-commerce ofera consumatorului posibilitatea de a comanda bunuri si servicii prin intermediul Internetului, fara a fi nevoit sa foloseasca mijloacele traditionale (telefon, fax, mail). Termenul de e-commerce include toate suporturile ce tin de aceste tranzactii cum ar fi ordinele, plata prin carti de credit, livrarea electronica a produsului (cand este cazul) etc…
Comertul electronic este unul dintre cele mai importante aspecte al Internetului. Permite oamenilor sa cumpere instantaneu, fara interdictii in ceea ce priveste timpul si distantele. La orice ora din zi si din noapte, fiecare dintre noi se poate conecta on-line si poate achizitiona orice are nevoie.
Consumatorii au cheltuit opt miliarde de dolari cumparand de pe Internet in 1998, si se asteapta ca cifra sa creasca la 130 de miliarde in urmatorii patru ani. Si nu e decat inceputul. Conform celor de la Business Week, comertul electronic intre firme a atins o suma de cinci ori mai mare decat cea aruncata in joc de simplii cumparatori, suma vehiculata fiind de 43 de miliarde de dolari. Forester Research estimeaza ca, in anul 2003, comertul electronic ce se va desfasura pe Internet intre firme va exploda undeva in jurul cifrei de 1,3 trilioane dolari. Comertul electronic reprezinta mai mult decat deschiderea unui nou serviciu de vanzari on-line. Este vorba de redefinirea afacerii prin folosirea tehnologiei in scopul cresterii eficientei si maririi economiilor, scaderea costurilor si stabilirea unei legaturi stranse si apropiate cu consumatorii, furnizorii si partenerii. Se pot conecta on-line furnizori si intreprinderi, reducandu-se in acest fel timpii de raspuns si muntii de hartie ce insotesc de obicei astfel de relatii. Se pot trimite procuri on-line prin crearea unei retele extranet legata direct la vanzatori, primind imediat situatia stocurilor si preturile aferente, astfel devenind mult mai rapizi in relatiile cu clentii. Poate fi imbunatatita relatia financiara cu consumatorul printr-un sistem de plati intermediat de WEB. Finalitatea? In timp ce construieste o legatura durabila intre ea si consumator, firma reduce costurile.
Fie ca este vorba de o firma mica, fie de un mamut, solutiile pentru integrarea uneia sau altuia pe cea mai mare retea mondiala exista. S-a trecut de la atitudinea statica, de simpla prezentare a firmei, la o atitudine dinamica, de integrare a activitatii firmei pe Internet, tinandu-se cont de uriasul potential pe care il asigura acesta. Prezentarile gen catalog, oricat ar fi fost de atractive, nu reuseau sa atraga decat intr-o mica masura banii in afacerea celor care se „afisau” pe Internet. Trebuia trecut la o alta forma de organizare pe Internet. Si astfel s-au creat doua planuri de lucru. O fata interactiva a firmelor reprezentata de site-ul oficial, in care vizitatorul se plimba prin fata exponatelor, ca intr-un magazin, dupa care, in momentul in care s-a hotarat asupra unui produs, un simplu link ii desfasoara pe monitor o comanda pe care trebuie sa o completeze, si tranzactia este 90% facuta; mai ramane ca programul sa valideze informatiile cartii de credit si produsul ajunge in scurt timp in posesia clientului.
Heineken si-a facut
bar virtual
Aceasta activitate a generat aparitia unor firme specializate in furnizarea de solutii pentru integrarea pe Internet. In functie de specificul si particularitatile fiecarei afaceri, solutiile variaza de la softuri ce pot fi cumparate pentru cativa zeci de dolari (Ex: IBM Home Page Ceator), pana la aplicatii dedicate exclusiv dezvoltate de specialisti in e-commerce.
Heineken, in dezvoltarea site-ului sau, a tinut cont de urmatoarea statistica: tinerii petrec in medie o perioada aproape egala de timp in fata monitorului, ca si in fata televizorului. Elementul de interactivitate de pe site-ul Heineken este barul virtual unde se pot intalni toti fanii acestei marci de bere; care inainte de intrare, consumatorul poate sa-si aleaga infatisarea si imbracamintea, dupa care se poate aseza la un pahar de vorba cu cei de acolo. Revenind la partea serioasa a alegerii solutiei e-commerce, Heineken a reusit sa mareasca viteza de comunicare intre cele 110 fabrici de bere din 50 de state, stapanind astfel mai bine cei 79,1 milioane de hectolitri de bere pe care-i produce.
Un alt exemplu de integrare este „efdex”, o piata (e-market) a produselor alimentare, nascuta din dorinta de centralizare si actualizare a datelor, in conditiile in care preturile cunosc fluctuatii frecvente, iar publicatiile de specialitate apareau in cele mai bune cazuri saptamanal, informatia fiind de multe ori invechita si deci in mare parte nefolosibila. Reteaua „efdex” dezvoltata de IBM (Marele Albastru, aflandu-se de multi ani in avangarda solutiilor de acest fel, a realizat, in 1998, vanzari de 3 miliarde USD) permite distribuitorilor de alimente si bauturi sa receptioneze in timp real analizele de piata, ultimele stiri din domeniu.
In principiu, pentru desfasurarea activitatii pe Internet, firma trebuie sa strabata cativa pasi pentru a putea sa deruleze tranzactii on-line. Pentru a accepta carti de credit, se fac demersuri pe langa o banca pentru obtinerea unui Cont Comercial Internet. Cat de greu sau cat de usor se obtine acesta depinde de tara in care se face aceasta solicitare. In Statele Unite, procedura este simpla. Datorita fluxului mare de asemenea activitati, in SUA foarte multe banci dau repede unda verde pentru un Cont Comercial Internet. Situatia se schimba in cazul bancilor din afara. Bancile din Occident au o politica rigida vizavi de aceste cereri. In cazul in care se obtine un astfel de cont, se trece la faza a doua: gasirea unui provider de tranzactii on-line.
Urmatorul pas este gazduirea paginii pe un server Web , importanta calitatii serviciilor oferite de cel care gazduieste pagina fiind foarte mare, incluzand conexiunea rapida, un foarte bun suport tehnic. Tot aici se obtine si un Certificat Digital cunoscut si sub numele de Certificat Server SSL (Secure Socket Layer). SSL protejeaza comunicatiile astfel incat informatiile de pe cartile de credit sa fie in siguranta in fata atacurilor hackerilor. Cursa pentru integrarea afacerii pe Internet a inceput de mult. Ramane de vazut cine doarme acum.