Drumul aurului pur de 24 de karate, care se rafineaza pentru a ajunge sub forma aliata la 14 sau 18 karate, in vitrina unui magazin, trece prin mainile unui bijutier. Cumparatorii sunt asteptati sa aduca un profit in conturile intreprinzatorului: pentru manopera, daca clientul vine cu aur, sau pentru produsul finit, in cazul in care se cumpara o piesa facuta cu materialul bijutierului. Prima varianta este mai rentabila pentru unii producatori si mai ieftina pentru client, intrucat se taxeaza doa
Drumul aurului pur de 24 de karate, care se rafineaza pentru a ajunge sub forma aliata la 14 sau 18 karate, in vitrina unui magazin, trece prin mainile unui bijutier. Cumparatorii sunt asteptati sa aduca un profit in conturile intreprinzatorului: pentru manopera, daca clientul vine cu aur, sau pentru produsul finit, in cazul in care se cumpara o piesa facuta cu materialul bijutierului. Prima varianta este mai rentabila pentru unii producatori si mai ieftina pentru client, intrucat se taxeaza doar manopera, care difera in functie de modelul dorit. In acest caz, nu se mai calculeaza acciza de 20 % aplicabila pentru importul sau comercializarea produselor din aur. Acciza pe care, in final, o suporta cumparatorul, intrucat intra in pretul final. Din sfera Guvernului vine o lege schioapa (Decretul nr. 244/ 1978). Practic, cadrul juridic care reglementeaza activitatea bijutierilor, ii scoate din 1978 in afara legii. Si un dar de nunta: verighetele sunt scutite de accize. Vanzarile merg insa suficient de bine si la bijuteriile cumparate „de gata”. Un alt segment de piata profitabil, care castiga din ce in ce mai mult teren, il reprezinta reparatiile pentru bijuteriile stricate.
Cristian Mirica a lucrat pana in 1998 la o unitate de stat. De trei ani conduce o firma in care a investit aproximativ 50.000 de dolari, suma destinata achizitionarii unui magazin, cheltuielilor cu materia prima si utilajelor pentru productie. Cu 10.000 de dolari, bani de pornire, si doi angajati, patronul firmei As Bijou a ajuns sa investeasca de curand intr-o linie tehnologica de turnare care l-a costat 20.000 de marci si preconizeaza ca va ajunge in trei luni la un rulaj de un kilogram de aur pe saptamana. Ce ar insemna asta pentru contul sau bancar? Un profit estimat la 300 de milioane pe luna.
Bijutierii creeaza mereu modele noi
Aurul fierbe la 1.000 de grade, dar „focurile creatiei” trebuie sa intretina in permanenta curiozitatea clientilor. Cum o afacere in aceasta sfera nu supravietuieste decat daca se concep in permanenta modele noi de bijuterii, designerii sunt pionii principali care trebuie sa aiba mereu idei pentru toate gusturile. „Tot timpul trebuie sa ai un model nou. Acum vrem sa facem o linie de creatie de bijuterii, si pentru asta vom angaja patru oameni, dintre care doi vor lucra numai pentru design”, afirma Cristian Mirica. Uneori se importa cate o bijuterie mai interesanta, care mai departe va face pui pe piata, alteori clientul alege un model unic, pentru care insa va trebui sa plateasca matrita (aproximativ 25 de marci). Practic, se poate produce orice si pentru orice buzunar.
Moda se schimba, si intre timp banii investiti in aur se inmultesc. De la 50 de grame de aur cu cat a pornit in 1998, Cristian Mirica a ajuns acum la trei kilograme si o cifra de afaceri in anul 2000 de 12.000 de dolari, in conditiile in care, cea mai mare parte, banii au fost reinvestiti pentru marirea capacitatilor de productie. Va aparea in curand si un atelier pentru reparatii. Ceva s-a schimbat si in modul de lucru: daca inainte se lucra manual, in prezent firma As Bijou perfectioneaza si un sistem de turnare a bijuteriilor cu tot cu pietre. Iar acum, cand sezonul casatoriilor este in toi, au crescut si vanzarile: 30-40 de perechi de verighete pe luna pentru tinerii insuratei.
Romso Export Import Srl si-a inceput activitatea in 1991, cu o investitie de 10.000 de dolari. Apoi suma a fost majorata, prin cumpararea unor instalatii de topire si turnare (in vid si centrifugal). In momentul de fata se poate turna un kilogram in zece minute, dar lunar se vand aproximativ patru kilograme de aur. „In 1991 am inceput cu un salariat, iar azi avem zece. Cand am deschis firma lucram cu argint, dar de sase ani lucram numai cu aur. Initial am avut o cantitate de 500 de grame de aur, pe care am transformat-o in verighete. Acum facem productie si vanzari en-gros si dispunem de 20 de kilograme de aur (stoc si rulaj)”, afirma dl Gelu Antonie, director comercial la firma Romso. Anul 1999 a adus conducerii firmei o cifra de afaceri de cinci miliarde. Pentru 500 de modele de inele, 100 de cercei si 70 de modele de pandantive la care se adauga bratarile, suma este fireasca. Cea mai mare comanda a venit pentru o promotie de la Poiana (sapte kilograme si jumatate de aur pentru „steluta norocoasa”). O alta lucrare a venit de la produatorii detergentului Dosia (bijuteriile surpriza din pachetul de detergent si premiul „Lingoul de aur”).
Urmasele Evei, cedand ispitelor „pretioase”, pot garanta ca acest sector de piata nu va muri niciodata.
Piata bijuteriilor
In momentul de fata, in Romania se produc lunar 250-300 de kilograme de bijuterii. Din cei 1.000 de producatori privati, aproximativ 100 dispun si de instalatii sau echipamente de productivitate inalta. O dovada ca piata a atins o anumita maturitate este faptul ca majoritatea bijutierilor fac productie (in special pentru piata interna), iar unii dintre ei au ales sa investeasca in echipamente mai speciale. Mai exista un procentaj relativ mic de firme care lucreaza in lohn (cu argint pentru Italia) sau care exporta materie prima. Altii, cu disponibilitati materiale mai mari, aleg pentru unele piese cu productivitate mai inalta ateliere din afara tarii, mult mai complexe, unde se pot prelucra bijuterii mai elaborate si superioare din punct de vedere calitativ (mai mult lanturi sau bratari). Daca pentru aur productia este rentabila, la argint firmele se orienteaza mai mult catre importuri, putini intreprinzatori incumetandu-se sa investeasca pe un segment unde se castiga mai „subtire”. La acest capitol s-ar putea avea in vedere faptul ca manopera este destul de ieftina si un gram de argint este evaluat la BNR la aproximativ 1.700 de lei. Plus importurile ilegale care intra in tara, uneori sub preturile producatorilor interni.
Ca sortimente, piata se imparte in inele de dama (60%), pandantive, lantisoare sau cercei (20%), bratari (10%) si o mica pata de culoare pentru populatia masculina (10%). Verighetele au un statut special si o piata constanta, deoarece exista o cerere permanenta, cu variatii sezoniere. In ultimul timp, se cauta modelele ceva mai indepartate de formele clasice, care pot lasa eventual impresia unui inel nevinovat.
O lege, contestata de curand, a bulversat atat firmele, cat si Ministerul Integrarii Europene, unde s-au facut unele sesizari. Este vorba de Legea nr. 103/92, care interzice productia si comercializarea unor obiecte denumite oficial „de cult religios”. In continutul ei se mentioneza ca dreptul exclusiv de producere al acestora revine Cultelor. Ca urmare, in primavara s-au inceput confiscarile: „Din luna aprilie s-a inceput confiscarea cruciulitelor din stocul bijutierilor. Un caz este firma Royal Caro din Bucuresti, unde s-au confiscat 400 de grame de cruciulite, si doua firme din Deva, care au patit acelasi lucru. In prezent, Patronatul a facut demersuri pentru stoparea acestor hotarari abuzive si aberante”, afirma Karl Heinz, presedintele Patronatului Bijutierilor din Romania.