Dialog cu trei generaţii de femei din România, ‘După tăcere’, prezentat în cadrul festivalului internaţional de film documentar ‘One World’ în această săptămână la Bucureşti, arată că ‘nu este suficient să ucizi dictatorul pentru a ucide dictatura’ în spiritul şi subconştientul unei societăţi, notează sâmbătă AFP.

La peste douăzeci şi trei de ani după executarea ‘conducătorului’ Nicolae Ceauşescu, documentarista franceză Vanina Vignal a realizat un amplu interviu cu prietena ei româncă Ioana ‘care şi-a petrecut jumătate din viaţă sub comunism’ întrebând-o ce a reprezentat această perioadă pentru ea.

Venită din Europa de Vest, care a scăpat de dictatură după cel de-al Doilea Război Mondial, Vanina Vignal a intrat în cotidianul acestei alte Europe aflată sub o mantie de plumb până în 1989, cu subtilitatea cuiva care a trăit şi filmat în cursul acestor ani în România. În afară de Ioana, în filmul Vaninei Vignal apar şi mama Ioanei, Rodica, şi fiica ei Teona. Prin intermediul acestor interviuri realizate separat, dar care datorită montajului reprezintă un dialog inedit şi amar, sunt creionate ravagiile pe termen lung ale sistemelor dictatoriale. ‘Ne-au inoculat frica de a nu spune ceea ce gândim!’, a afirmat Rodica care până la film nu a vorbit niciodată cu fiica sa despre ceea ce a simţit în copilărie când, tatăl ei, bunicul Ioanei, a fost dus într-un lagăr de muncă forţată la canalul Dunăre-Marea Neagră. Mii de deţinuţi politici au fost exploataţi în anii 1950 pentru a săpa acest canal, în cele din urmă abandonat.

Deşi dictatura s-a sfârşit în 1989, deşi dictatorul Ceauşescu a fost executat şi democraţia a fost instaurată, ‘va mai fi nevoie de timp pentru a schimba mentalităţile’, a subliniat Rodica. Pentru această femeie, care şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în una dintre cele mai dure dictaturi din Europa contemporană, ‘va mai trece cel puţin o generaţie’ pentru ca frica de exprimare să dispară. Însă această tăcere apasă şi împiedică depăşirea traumatismelor într-o societate ‘debusolată’. Ioana recunoaşte că s-a închis în ea şi nu vorbeşte despre anii de dictatură: ‘toate acestea au distrus deja destul în viaţa mea’. Însă rănile rămân. Teona, fiica ei, îşi dă seama. Cu toate acestea, ea nu îndrăzneşte să pună întrebări şi recunoaşte că nu ştie foarte bine ce să creadă despre dictatură.

‘Totalitarismul este un sistem bazat pe ascultare oarbă, teroare şi violenţă. Când trăieşti prea mult timp în acest sistem devii parte a acestuia. Teroarea este subterană, ea devine parte integrantă a vieţii, un obicei banal’, a afirmat psihologul român Radu Clit. În pofida libertăţii regăsite, teama de a vorbi, de a se opune se manifestă încă în rândul unei părţi a societăţii. Proiectat pentru prima dată în România, filmul a stârnit reacţii tulburătoare în sală.

‘Acest film m-a lovit în inimă. Îmi dau seama de tot ceea ce nu am spus în teroare. Mi-e ruşine’, a afirmat un profesor universitar. ‘Acest film ar trebui proiectat în şcoli deoarece ne poate ajuta într-o manieră diferită să analizăm ceea ce s-a întâmplat şi să scăpăm de influenţa’ pe care o are asupra societăţii noastre de astăzi, a declarat Ada Solomon, producătoarea filmului românesc ‘Poziţia copilului’ câştigător al ‘Ursului de Aur’ la Berlin.

Însă pentru Vanina Vignal, filmul nu se adresează numai României şi fostelor dictaturi: ‘în toate familiile noastre, se construiesc sisteme de protecţie pentru a supravieţui, se îngroapă lucruri. Dar dacă nu acţionăm la timp pentru a le opri şi a le înţelege, le vom lăsa daruri otrăvite copiilor noştri’, a afirmat ea.

Sursa: Agerpres

Vezi mai jos un interviu cu Vanina Vignal
<iframe width="640" height="480" src="https://www.youtube.com/embed/pA693fNP3uY" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>