Sărăcia este endemică în Africa? Acest continent a început să se acomodeze cumva cu mizeria? Au prins africanii „gustul” disperării permanente? De ce numărul celor care trăiesc cu mai puţin de un dolar pe zi creşte din ce în ce mai mult?
Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care şi le pun mulţi experţi şi cercetători în studierea fenomenului sărăciei din Africa şi care sunt în centrul unor dezbateri adunate într-o reuniune cu titlul „Viitorul sărăciei” ce va avea loc astăzi la Geneva.
Întrebările sunt legitime cu atât mai mult cu cât Statele Unite, Japonia şi Europa au dat Africii nu mai puţin de 2.300 de miliarde de dolari în ultiimii 50 de ani, iar rezultate se lasă aşteptate.
Conform lui Hilary U. Nwokeabia, economist african la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (Cnuced), Africa a ratat trenul cunoaşterii care stă la baza oricărui progres uman.
„Am construit piramidele, însă nu avem ingineri, ne tratăm bolnavii prin remedii tradiţionale, însă principiile active ale plantelor sunt exploatate de întreaga industrie pharma, am inventat stofa, dar India şi China îmbracă toată lumea, dansăm în sunet de tobe de secole întregi însă acestea sunt fabricate în Taiwan, producem alune, însă Olanda este cel mai mare exportator, muzica congoleză răsună pe tot globul, însă producătorii americani şi cei europeni sunt cei care obţin profit din ea”, spune Nwokeabia.
Nicio ţară nu s-a dezvoltat până acum din ajutor internaţional
Pe de altă parte ugandezul Yash Tandon explică faptul că sărăcia din Africa se explică prin continua dependenţă de ajutor internaţional, în sensul că aceste ajutoare i-au făcut iresponsabili pe liderii din aceste ţări.
„Aceştia din urmă îşi conduc ţările în funcţie de asistenţa pe care o primesc, în loc să aibă iniţiative naţionale. Aici e marea problemă: nicio ţară nu s-a dezvoltat până acum din ajutor internaţional”, spune economistul.
Unele state din Africa s-au blocat în mentalitatea că nimic nu se poate face fără ajutor din afară, insistă Tandon, care este sprijinit în afirmaţii de economista de origine zambiană Dambisa Moyo.
Aceasta este de părere că sărăcia va fi redusă în Africa în momentul în care ajutorul internaţional va fi stopat.
Afirmaţiile celor doi sunt mai mult decât surprinzătoare, cu atât mai mult cu cât amândoi cunosc foarte bine continentul african din moment ce provin de aici.
Liderii ONG-urilor şi organizaţiilor care luptă pentru combatera sărăciei şi a crizei aimentare din Africa au fost întotdeauna de părere că statele dezvoltate nu acordă suficientă atenţie continentului african.
De curând, un studiu al Programului Alimentar Mondial trăgea un semnal de alarmă legat de lipsa hranei din unele ţări din Africa, studiu în care se arăta că au fost donată doar 3,7 miliarde de dolari deşi erau necesari 6,7 miliarde de dolari.
Până una-alta, până când liderii lumii şi cercetătorii îşi vor da seama care sunt cauzele pentru care Africa se zbate într-o săcărie cruntă, vor mai fi sute sau chiar mii de copii care se vor lupta cu foamea, şi milioane de oameni care vor trăi la limita existenţei. Sărăcia are un viitor în Africa.
SURSA: „Le Temps”
