Cel mai sărac continent al lumii devine tot mai atractiv pentru companiile străine, aflate în căutare disperată de noi pieţe. Printre ele se numără şi câteva din România.
Pe cea mai dezvoltată arteră din Lomé, printre tarabe cu acareturi şi localnici care se tocmesc pentru orice bucată de pâine, se află singura companie românească din micul stat vest-african. ITC Dacia a fost înfiinţată în 1998 de Alin Roman, acum consul onorific al României în Togo. „Debutul a fost destul de complicat din cauza fiabilităţii precare a autoturismelor de la vremea respectivă şi a situaţiei economice dificile de aici“, spune proprietarul ITC. Completează cu mândrie că, prin profesionalismul personalului local, „dar mai ales al şefului de atelier, tot un român, Dumitru Gheorghe“, în 2009, automobilele fabricate la Piteşti au reprezentat un sfert din totalul pieţei auto din Togo. Anul acesta, însă, afacerea sa va trage obloanele, după ce grupul Renault a decis ca, din iulie 2010, întreaga gamă Dacia să fie comercializată în Africa exclusiv prin reprezentanţele companiei-mamă. Togo nu este singurul stat african care nu prezintă niciun interes pentru companiile româneşti. „În Republica Centrafricană, ţara noastră a fost prezentă doar până la Revoluţie. Acum, însă, nu mai există aici nicio companie de acasă. Asta, deşi avem aici manageri de companii private şi chiar miniştri care au absolvit facultăţi din România şi care sunt interesaţi de colaborare economică. Dar, de prin anii `90, societăţile româneşti se uită doar către UE şi SUA, chiar dacă Africa are un potenţial enorm“, se plânge Cristian Bălan, consulul onorific al României în Republica Centrafricană.
Aşa cum era de aşteptat, cele mai active companii româneşti de pe continentul negru au, toate, legătură cu domeniul extractiv. Este vorba de Foradex, societate controlată de omul de afaceri Horia Simu (proprietar, între altele, al companiei Cuprom şi al producătorilor de apă minerală Lipomin şi Carpatina), a cărei sucursală din Tunisia a efectuat până acum lucrări de foraj de 15 milioane de dolari, iar pentru anul în curs a încheiat deja contracte de 1,8 milioane de dolari, potrivit directorului general al Camerei de Comerţ Româno-Tunisiene, Liliana Petre. La sud-est, în Libia, şi-au făcut intrarea, cu ani buni în urmă, Geomin Oil Field Services (parte din grupul Rompetrol) şi companiile Petroconsult şi Romconsult, ambele aflate în legătură cu omul de afaceri ploieştean Mircea Furtoş. Acesta este responsabil, de altfel, de cea mai notabilă prezenţă românească în Africa: prin grupul Dextron a încheiat până acum contracte de peste două sute de milioane de euro, toate în Nigeria. Iar acum, şi Ovidiu Tender a anunţat că intenţionează să-şi extindă anul acesta afacerile din industria extractivă şi energetică în Africa, unde este deja prezent prin compania Jetran Air, în Coasta de Fildeş.
Nu numai companiile-gigant prospectează piaţa africană, dovadă fiind faptul că, potrivit consilierului economic Cristian Zimbreşteanu, de la ambasada noastră în Africa de Sud, după ce şi-au exportat produsele aici, o serie de IMM-uri româneşti intenţionează să înfiinţeze reprezentanţe sau subsidiare, printre ele numărându-se, de exemplu, producătorul maramureşean de butoaie de lemn Transilvania Bois sau furnizorul de boilere Electro Admon.
La concurenţă cu companiile chinezeşti
Cauzele uşorului reviriment al schimburilor comerciale cu statele africane, ca şi ale investiţiilor directe, au legătură, se pare, cu recesiunea globală.
„Sub impactul crizei, care a afectat serios mediul de afaceri românesc, interesul firmelor contractoare din ţară pentru executarea de lucrări în această zonă a crescut“, spune Neagu Gheorghiţă, consilier economic la Ambasada Română din Libia. Problema, explică el, este că, în ultima perioadă, în Africa a crescut vizibil afluxul de companii străine, „aflate şi ele în căutarea de noi oportunităţi de afaceri, gonite de criza care a afectat economic ţările de provenienţă. Printre marii adversari sub acest aspect se numără, în primul rând, firmele din China şi Turcia, care acceptă preluarea de contracte la preţuri scăzute“.
În Algeria au filiale locale 11 firme româneşti, dar în ultima vreme, lunar, trei-patru firme îşi trimit reprezentanţii pentru a prospecta piaţa locală.
Florin Rimniceanu, Ambasada României la Alger
