Premierul Tăriceanu a întâmpinat cu un aer sceptic o delegaţie Standard & Poor’s care a venit săptămâna trecută în documentare la Bucureşti.
Într-un interviu acordat Ziarului Financiar, premierul consideră că unele agenţii de rating „privesc superficial Romånia“, fac rapoarte din birouri, iar rapoartele lor nu cunosc realităţile economiei romåneşti.
Romånia ocupă locul cinci, la egalitate cu Estonia, într-un clasament al celor mai vulnerabile state europene emergente la presiunile legate de finanţarea externă, potrivit unui top întocmit de agenţia de evaluare financiară Fitch Ratings.
„Fitch a realizat un indice al vulnerabilităţii relative la presiunile legate de finanţarea externă, bazat pe balanţa contului curent, investiţiile străine directe, plăţile externe care trebuie efectuate în acest an şi datoriile unui stat. Din studiu a reieşit că Letonia, Croaţia, Lituania, Turcia, Estonia, Romånia şi Bulgaria sunt cele mai vulnerabile state“, se arată într-un raport al agenţiei de rating. La råndul lor, cei de la Moody’s apreciază că Romånia nu are cum să nu resimtă criza economică mondială, iar Fitch şi Standard&Poor’s au acordat ratingurilor Romåniei o perspectivă negativă.
Cine are dreptate? Ce-i drept, nu de puţine ori agenţiile de rating au dat-o în bară, cel mai răsunător exemplu fiind evaluările optimiste pe care le-au făcut instituţiilor financiare americane anul trecut, chiar înainte de criza subprime. Cele mai răsunătoare exemple de evaluări eronate în cazul Romåniei sunt cele aferente băncilor comerciale. Pentru expunerea din piaţa noastră, Erste Bank a fost penalizată constant în rapoartele societăţilor de investiţii europene, însă Banca Comercială Romånă a arătat, prin rezultatele de anul acesta, că previziunile au fost greşite.
Anunţul conform căruia economia autohtonă rămåne vulnerabilă deranjează în condiţiile în care rezultatele aferente primului semestru au depăşit orice aşteptări. Ar trebui, însă, să observăm termenii utilizaţi de agenţii, care spun că economia este vulnerabilă, nu în faliment. „Prudenţa fiscală şi bugetară este necesară pe fondul încălzirii economice şi a majorării dezechilibrelor macro. Înăsprirea condiţiilor globale de creditare, combinată cu o monedă în depreciere, va conduce la încetinirea cererii interne şi a creşterii economice pe termen mediu“, se arată în raportul Standard&Poor’s din aprilie 2008.
Chiar dacă previziunile pesimiste ale evaluatorilor internaţionali nu se adeveresc, semnalele de alarmă trase ar trebui să ne preocupe, avånd în vedere că anul viitor deficitul bugetar va fi afectat de fondurile necesare acoperirii bugetului de pensii, dar şi de cele necesare efectuăriii investiţiilor din infrastructură. Iar consumul intern, unul dintre pilonii principali ai creşterii economice din prezent, va fi afectat de politica monetară a BNR.
