Din 1990 incoace, numai cine n-a vrut nu si-a facut agentie imobiliara. O astfel de firma se infiinteaza la fel de usor ca un butic pentru vanzarea de biscuiti, tigari si guma de mestecat. Nu sunt nici un fel de restrictii la constituirea unei agentii (limita minima de capital social, calificare in domeniu a agentilor imobiliari), nu exista reglementari legale specifice tranzactiilor imobiliare, nici evidente ale societatilor din domeniu si nici statistici referitoare la volumul tranzactiilor. in afara Codului civil, nicaieri nu exista prevederi referitoare la responsabilitatile agentilor imobiliari fata de clienti.
Agentiile autohtone pierd investitorii straini
Pe acest teren virgin, agentiile au rasarit ca ciupercile dupa ploaie: dupa unele surse sunt 5.000 societati de profil, dupa altele 2.000, cu un numar al angajatilor de specialitate (al agentilor) apreciat la 10-15.000. Tranzactiile cu case, spatii comerciale si de depozitare, terenuri etc. au curs garla in ‘90-’96 si nici acum nu merg rau, chiar daca piata s-a mai micsorat. Ca in orice alt domeniu, si in cel imobiliar au aparut polii de putere: grupari de agentii (in general, acestea au monopolizat cartierele rau-famate si constituie teritoriul exclusiv al unei etnii minoritare), asociatii si uniuni profesionale sau patronale (Asociatia Romana a Agentiilor Imobiliare – ARAI, Uniunea Patronala Imobiliara din Romania – UPIR, Uniunea Nationala a Societatilor Imobiliare din Romania – UNSIR, Uniunea Societatilor Imobiliare Brasov – USIB).
Restrangerea, in ultimii ani, a pietei a dus la inasprirea concurentei pentru atragerea clientilor. Cei mai „vanati” dintre acestia sunt investitorii straini, insa preferintele lor se indreapta catre filialele romanesti ale agentiilor imobiliare straine. Asta fiindca agentiile autohtone nu prezinta incredere, infiintate fiind si functionand intr-un vid legislativ.
intelegand care-i problema din cauza careia agentiile romanesti nu pot accede la fondurile firmelor straine, ARAI a inceput, cu mai mult de un an in urma, sa faca demersuri pentru elaborarea unui proiect de lege privind activitatile imobiliare. Efectul a aparut in 21 ianuarie 2000, cand Guvernul a emis Ordonanta nr. 3 privind organizarea activitatii agentilor imobiliari.
Ordonanta
starneste furtuna
Eforturile depuse de ARAI au fost rasplatite prin textul ordonantei, asociatia condusa de Dan Ioan Popp fiind desemnata ca schelet al Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari (UNAI). Aceasta prevedere (impreuna cu altele) a generat proteste violente din partea celorlalte agentii, in frunte cu UPIR si USIB. Motivul este acela ca UNAI va detine roluri cheie: va organiza examinarea agentilor si va tine registrul agentilor imobiliari. Cine nu e in registru nu are voie sa faca intermedieri imobiliare.
Protestatarii au trecut foarte usor peste articolul din ordonanta care mentioneaza ca in UNAI poate intra orice agentie legal infiintata in acest moment.
in ciuda avalansei de reprosuri aduse ordonantei si celor ce au initiat-o si au aprobat-o, conflictul dintre agentiile imobiliare are drept cauze orgoliile ranite ale celor care nu au luat parte la elaborarea reglementarii si – mai cu seama – interesele acestora de a merge pe cont propriu in afaceri imobiliare. Adica, fiecare cartel, uniune, asociatie sa ramana cu monopolul zonal pe care il gestioneaza acum.     

Articolele din Ordonanta nr. 3
care au provocat conflictul
Art.5: (1) Dobandirea calitatii de agent imobiliar se face pe baza unui examen, ale carui reguli de desfasurare vor fi prevazute in statutul Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari (UNAI).
(2) Examenul va fi sustinut in fata unei comisii alcatuite din 5-7 membri, dintre care un reprezentant al UNAI si persoane cu inalta pregatire profesionala si probitate morala, din afara acesteia, alese de Comitetul de conducere. Secretariatul comisiei va fi asigurat de UNAI.
Art.6: (2) Cursurile de pregatire si cursurile de specializare pot fi organizate de institutii educationale constituite ca persoane juridice de drept public sau privat, potrivit Ordonantei Guvernului nr.102/1998 privind formarea profesionala continua prin sistemul educational, in baza unui protocol incheiat cu UNAI.

Art.13: Pe data intrarii in vigoare a prezentei ordonante se infiinteaza Uniunea Nationala a Agentilor Imobiliari prin reorganizarea Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare (ARAI).
Art.15: UNAI are urmatoarele atributii: b) organizeaza evidenta agentilor imobiliari, persoane fizice si juridice, prin inscrierea acestora in Registrul agentilor imobiliari, care se publica anual.
Art.16: (1) Activitatea de intermediere a actelor juridice ce au ca obiect imobile poate fi desfasurata numai de agentii imobiliari care sunt inscrisi in Registrul agentilor imobiliari.

Art. 31: (1) UNAI si filialele sale isi acopera cheltuielile din venituri, care se constituie din: a) taxa de inscriere la examenul de dobandire a calitatii de agent imobiliar si din taxele de reatestare periodica; b) taxa de inscriere in Registrul agentilor imobiliari; c) cotizatiile membrilor.
(2) O parte din veniturile realizate de filiale se varsa la Uniune potrivit normelor stabilite in statut.
(3) Taxele de inscriere in evidenta, cotizatia si contributiile pe transe de venituri se stabilesc anual de Congresul UNAI.

Ordonanta impune norme privind pregatirea profesionala si conduita etica ale agentilor imobiliari. Institutiile care organizeaza cursurile nu sunt selectate de ARAI, ci de UNAI. De asemenea, acreditarile si examinarea nu sunt apanajul ARAI, ci tot al Uniunii.
Daca a creat atatea suspiciuni, articolul 13 trebuie eliminat. Trebuie remarcat, totusi, ca in UNAI poate intra orice agentie imobiliara, pe baza unei simple cereri. Astfel, nu se mai poate vorbi de un monopol ARAI. UNAI – o uniune profesionala – nu va actiona ca operator sau agent imobiliar.
Taxele si cotizatiile nu sunt incasate de ARAI, ci de filialele UNAI.
Uniunea nu va avea profit, veniturile fiind cheltuite pentru activitatea curenta. Cotizatiile vor fi stabilite
de filialele UNAI, adica de membrii acestora.
ARAI a primit un monopol total asupra sistemului de invatamant, de atestare si reatestare; ordonanta stabileste scolarizare obligatorie si dirijata numai in institutiile desemnate de ARAI, ceea ce e o incalcare a legii invatamantului si a Conventiei Europene pentru Drepturile Omului.
Activitatea imobiliara nu ar trebui monopolizata de cineva. Ordonanta instituie monopolul ARAI. Noi militam pentru existenta mai multor uniuni, fiecare gestionand un registru propriu. Licentierea agentiilor ar urma sa se faca de catre aceste uniuni. Legea trebuie sa stabileasca doar criterii minimale de selectie a agentiilor.
Prin ordonanta se instituie un sistem de cotizatii, taxe diverse, contributii pe transe de venit etc. in valoare de circa 1.100 USD/an/membru. Aceasta ingaduie obtinerea unor venituri prezumate de peste 10 milioane dolari anual pentru un ONG denumit ARAI.