Datele sunt concludente. La o cifra de afaceri de 45 milioane dolari in 1998, Agrana a inregistrat la cele patru fabrici achizitionate din Roman, Tandarei, Buzau si Urziceni pierderi cifrate la 7,5 milioane dolari. Estimarile pentru 1999 nu sunt cu mult mai optimiste. Pierderea prognozata pentru acest an, desi ceva mai mica (aproximativ 5 milioane dolari), privita in contextul micsorarii cifrei de afaceri (mai putin de 40 de miliarde dolari) inseamna, de fapt, cam acelasi lucru. Pe de alta parte
Datele sunt concludente. La o cifra de afaceri de 45 milioane dolari in 1998, Agrana a inregistrat la cele patru fabrici achizitionate din Roman, Tandarei, Buzau si Urziceni pierderi cifrate la 7,5 milioane dolari.
Estimarile pentru 1999 nu sunt cu mult mai optimiste. Pierderea prognozata pentru acest an, desi ceva mai mica (aproximativ 5 milioane dolari), privita in contextul micsorarii cifrei de afaceri (mai putin de 40 de miliarde dolari) inseamna, de fapt, cam acelasi lucru. Pe de alta parte, negociind cu FPS pretul de cumparare, concernul austriac s-a angajat, in plus, sa investeasca in retehnologizarea fabricilor, in primii trei ani, suma de 12 milioane de dolari.
Banii pentru investitii
s-au cheltuit pe datorii
Socoteala din targ a fost insa alta. Pentru a mentine fabricile pe linia de plutire, Agrana s-a vazut nevoita sa cheltuiasca acesti bani intr-un singur an, nu ca investitii, ci ca aport de capital, reusind, doar in parte, sa asigure supravietuirea, daca ne gandim ca una dintre cele patru fabrici (cea de la Urziceni) a fost inchisa. Si ca tacamul sa fie complet, pe fondul rezultatelor proaste, reducerea numarului de angajati cu 15%, in opt luni, a starnit, cum era de asteptat, si protestul sindicatelor, nemultumite de aceasta masura, cat si de salariile mici oferite de austrieci.
Cauzele esecului sunt multiple. Ele tin atat de conditiile pietei romanesti si de contextul international, cat si de managementul firmei austriece. Sa le luam pe rand. Esecul fabricilor preluate de Agrana nu reprezinta un caz iesit din comun pe piata zaharului din Romania. Dintre cele 33 de fabrici de zahar existente in 1990, astazi mai functioneaza in toata tara doar 12. Reducerea numarului de fabrici nu s-a datorat, in primul rand, scaderii consumului de zahar din ultimii ani (explicabila in conditiile recesiunii economice), ci cu totul altor cauze. Una dintre ele este lipsa de materii prime. Suprafetele cultivate cu sfecla de zahar s-au diminuat in ultimii ani, de la 240.000 ha in 1989, la numai 50.000 ha, anul acesta. Explicatiile nu sunt greu de gasit. Faramitarea suprafetelor a dus la imposibilitatea efectuarii de lucrari mecanizate si la cresterea preturilor de productie. Pe de alta parte, lipsa sustinerii financiare din partea statului a facut ca marea majoritate a producatorilor sa nu-si poata finanta culturile, renuntand la ele. Agrana a facut, astfel, un prim calcul gresit. Patrunzand pe o piata al carei potential teoretic, in ceea ce priveste cultura sfeclei de zahar, este de aproximativ 200.000 ha, nu a luat in calcul caracteristicile proprietatii pamantului, in Romania. La fabrica Danubiana Roman, de pilda, cele 8.000 de hectare contractate de Agrana sunt detinute de nu mai putin de 15.000 cultivatori din zece judete, media fiind de aproximativ jumatate de hectar pentru fiecare. Pe de alta parte, prabusirea pietei zaharului, dupa 1989, a generat o crestere anuala a importurilor la acest produs, ajungandu-se in situatia in care, zece ani mai tarziu, doar 20% din necesarul de consum sa poata fi asigurat din productia interna. Acest potential bun al pietei romanesti, se pare ca a fost unul dintre motivele pentru care, in 1998, Agrana a cumparat cele patru fabrici.
Taxele vamale
sunt prea mici
Calculul s-a dovedit insa din nou gresit, compania austriaca netinand cont de faptul ca, spre deosebire de alte tari, in Romania masurile de subventionare a agriculturii sunt ca si inexistente, iar taxele vamale la zahar figureaza printre cele mai
mici. In Cehia, de exemplu, taxele vamale pentru importul de zahar au fost in 1998, de 63%, iar in Ungaria, de 70%. In ceea ce priveste Romania, care are statut de tara in curs de dezvoltare, in cadrul acordului GATT, exista posibilitatea aplicarii de tarife vamale, corespunzatoare acestui statut, respectiv un maximum de 190% in 1999, si de 180%, in 2000. Rezultatul: dupa ce in 1996, tarifele vamale erau de 135%, astazi acestea reprezinta doar 45%, reducerea drastica fiind impusa de acordurile cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International.
Mai mult decat atat, acordul bilateral cu Republica Moldova prin care importurile de zahar din aceasta tara sunt scutite de taxe au complicat si mai mult situatia, Moldova fiind folosita ca tranzit pentru importurile din alte tari (in special, Ucraina, dar si Ungaria). Daca mai adaugam si contrabanda cu zahar din aceste tari, ajunsa la cote ingrijoratoare, credem ca tabloul este complet.
Pe de alta parte, calculul concernului Agrana s-a dovedit din nou gresit atunci cand, devenind actionar majoritar la fabricile romanesti a supraevaluat capacitatea acestora de a realiza profit fara investitii semnificative in retehnologizarea lor. La Danubiana Roman, utilajele de extractie (Gekop Polonia) dateaza din 1976, Agrana neinvestind, practic, nici un leu in modernizarea fabricii . „Au schimbat doar secretara, spune un muncitor mucalit. Au adus una care stia mai multe limbi straine. In aceste conditii este greu de vorbit despre eficientizarea muncii.