legislatiei. Aurica Stoica, consilier pe probleme economice al ministrului Agriculturii, vrea sa atraga bancile in creditarea pe termen lung a afacerilor agricole. „Vrem sa convingem bancile sa accepte garantii precum recolta sau mijloacele de productie. Pentru a face mai atractive conditiile de creditare, ne propunem sa subventionam o parte a creditului“, spune oficialul Ministerului Agriculturii. Mai multe credite angajate in agricultura inseamna afaceri bune pentru banci si pentru fermieri, care pot creste calitatea productiei si reduce costurile.Principalele piedici care tin banii bancilor departe de fermieri sunt, in opinia oficialului Ministerului Agriculturii, procedurile neadaptate la specificul agriculturii (de exemplu, un credit acordat pe o perioada mai mica de sase luni nu are sens in cazul culturii cerealelor) si lipsa personalului specializat.Bancile prefera societatile agricole mariUnele banci prefera sa mearga pe mana marilor firme agricole, care arata mai mult ca intreprinderile decat ca fermele. „Ne intereseaza agricultura industriala. Anul trecut am creditat cu circa 70 de milioane activitati in acest domeniu“, spune Marinel Burduja, prim vicepresedinte la banca Reiffeisen, care alaturi de BCR crediteaza cel mai mult agricultura. „Cred ca potentialul este imens si am putea ajunge la 1,5 miliarde de euro volum de credite, daca s-ar implica mai mult cu subventii“, mai apreciaza Burduja. Creditele ajung cu atat mai greu cu cat ferma este mai mica. Subventiile ar putea creste apetitul bancilor pentru aceste afaceri.Potrivit lui Aurica Stoica, exista probleme si in cazul asigurarilor destinate agricultorilor. Acum asiguratorii acopera un spectru destul de ingust de riscuri. Pentru cele mai grave, cum ar fi seceta prelungita, statul scoate bani din buzunar in locul societatilor de asigurare. Autoritatile si asiguratorii sunt de acord ca trebuie infiintat un fond comun pentru despagubirea calamitatilor, insa fiecare parte vrea ca celalalt sa plateasca mai mult. Jumatate din suma va veni de la buget, o parte de la asiguratori si restul din alte impozite. Asigurarea devine obigatorie dupa aderareCota asiguratorilor a nascut controverse. „Vor sa plateasca sume simbolice pentru despagubirile din calamitati“, spune un director din Ministerul Agriculturii. Alexandru Ioanid, seful directiei de asigurari agricole din cadrul societatii Agras, afirma ca plata riscurilor catastrofice inseamna faliment pentru societatile de asigurare: „In cazul secetei din 2003, statul a platit despagubiri de 1.500 de miliarde de lei, in timp ce toata piata a fost de 400 de miliarde“. Totusi, asigurarile agricole prezinta potential. „Cu subventionarea primei, apreciez ca piata ar putea creste usor la 1.500 de miliarde, dar potentialul ei adevarat se ridica la circa 4.000 de miliarde de lei, doar pentru culturile agricole“, spune Ioanid. Daca adaugam inca pe atat pentru asigurarea animalelor si a tehnicii agricole, ajungem la 8.000 de miliarde de lei, o suma tentanta pentru societatile de asigurare.Integrarea va rezolva in cele din urma problemele, dar nu cum isi imagineaza actorii de pe piata. Fermierii nu pot visa la ajutoarele de la Bruxelles daca nu isi asigura culturile si animalele. Iar asiguratorii straini vor putea vinde polite in Romania. Asa ca fermierii nu vor avea incotro si vor incepe sa scoata bani din buzunar ca sa primeasca subventii de la Bruxelles, iar societatile de asigurare se vor confrunta cu o concurenta puternica, venita din afara.Deci, asigurarile agricole vor deveni o afacere mare in mai putin de doi ani. Tocmai datorita acestei piete cu potential enorm, reprezentantii fermierilor au cerut autoritatilor subventii pentru infiintarea unui fond mutual de garantare pentru agricultura. „Daca nu se intampla nici o nenorociere, fermierii isi iau banii inapoi la sfarsitul anului“, spune Adrian Radulescu, presedintele Ligii Asociatiilor Producatorilor Agricoli din Romania (LAPAR). Cu alte cuvinte, fermierii vor sa controleze banii care se misca pe aceasta piata. Modele similare exista in Vest, insa ele au fost construite de-a lungul anilor cu subventii de la statele bogate si in conditiile in care fermierii erau organizati in asociatii puternice. Nu este cazul nostru. Eforturile autoritatilor de a-i atrage pe finantistii autohtoni e pe cale sa dea gres. Agricultura noastra ar putea fi luata de nevasta de petitori straini.

Subventiile ademenesc asiguratorii

Volumul subventiei pentru prima de asigurare
Finantarea fermierior poate fi rentabila    (mld. lei)
Valoarea pietei asigurarilor agricole    400
Potentialul pietei de asigurari agricole    8.000
Cuantumul subventiei    20%    din valoarea primei
Potentialul de creditare a agriculturii    50.000
• Producatorii agricoli care isi asigura culturile agricole si animalele la societatile de asigurare agreate de Ministerul Agriculturii si de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor au dreptul sa beneficieze de o subventie de 20% din prima de asigurare.
• Ministerul Agriculturii a agreat 12 societati de asigurare pentru incheierea de contracte cu producatorii agricoli.
• Legea creditului agricol prevede subventionarea a 11-15 procente din valoarea sumei imprumutate, dupa restituirea creditului. Legea nu a fost prea apreciata de fermieri, pentru ca nu prevede facilitati pe termen lung, care sa stimuleze investitiile.

De ce este agricultura cenusareasa in ochii finantistilor

• Nu prezinta garantii. Fermierii nu pot prezenta dovada valorii marfii pentru ca nu exista o piata care sa formeze pretul. Bancile refuza garantiile imobiliare situate in mediul rural si garantarea cu produsul cumparat cu ajutorul creditului.
• Este riscanta. Afacerile agricole se lovesc de conditiile metorologice, imposibil de anticipat, si de riscurile de imbolnavire a animalelor si plantelor. Mai mult, politica oscilanta de subventii si protectie vamala a autoritatilor afecteaza profitabilitatea afacerilor.
• Imobilizeaza imprumuturile pe termen lung. Creditele de scurta durata nu au sens in agricultura daca tinem cont de ciclul de productie lung al zootehniei sau cresterii animalelor.
• Este fragmentata. Bancile consuma resurse importante pentru acordarea unor credite de valoare scazuta.