Aproape 17% din românii care locuiesc în mediul urban au o situaţie materială care îi situează sub pragul sărăciei. Cei mai mulţi dintre aceştia au un grad de educaţie scăzut, ceea ce demonstrează rolul major pe care-l are educaţia în stabilirea nivelului de bunăstare. „Nivelul de trai al populaţiei urbane din România“ – acesta a fost obiectul unui studiu de piaţă realizat recent de Daedalus Consulting Marketing&Research Company. Cercetarea surprin
Aproape 17% din românii care locuiesc în mediul urban au o situaţie materială care îi situează sub pragul sărăciei. Cei mai mulţi dintre aceştia au un grad de educaţie scăzut, ceea ce demonstrează rolul major pe care-l are educaţia în stabilirea nivelului de bunăstare.
„Nivelul de trai al populaţiei urbane din România“ – acesta a fost obiectul unui studiu de piaţă realizat recent de Daedalus Consulting Marketing&Research Company. Cercetarea surprinde percepţia orăşenilor cu privire la nivelul bunăstării personale şi al puterii de cumpărare, evoluţia nivelului de trai în ultimii doi ani, sursele de venit în anul 2006.
Potrivit rezultatelor, mai mult de o treime dintre românii din mediul urban consideră că au trăit mai bine în 2006, faţă de anul precedent, afirmaţie justificată de cel puţin doi factori majori care au influenţat această percepţie: creşterea salariilor şi amplificarea fenomenului creditării populaţiei. În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, menţionăm că în 2006 s-a înregistrat o creştere fără precedent a creditelor către persoanele fizice, de aproximativ 65%, comparativ cu 2005.
Studiul Daedalus Consulting relevă o reorientare a pieţei, de la creditele de consum cu ajutorul cărora, în anii precedenţi, românii şi-au achiziţionat electrocasnice şi alte bunuri de folosinţă îndelungată, către creditele de nevoi personale, utilizate mai degrabă pentru vacanţe şi redecorarea casei, respectiv îmbunătăţirea condiţiilor de locuit. Acest comportament întăreşte ideea unui nivel de trai în creştere, care permite oamenilor să ia în calcul şi satisfacerea altor nevoi, în afara celor elementare.
Tinerii care au între 18 şi 34 de ani apreciază într-o măsură mai mare decât celelalte categorii de vârstă că, faţă de 2005, în 2006 au avut un nivel de trai „mai bun“ sau „mult mai bun“. Această atitudine pozitivă este determinată de o dinamică salarială mult mai accentuată în cazul lor şi de un grad ridicat de adaptare, în ceea ce-i priveşte, la condiţiile sociale prezente. Pe de altă parte, sunt persoane care, începând chiar de la vârsta de 45 de ani, au percepţia unui nivel de trai în scădere, în contextul unei dinamici salariale mai mici şi al unei capacităţi de adaptare la piaţa muncii mult reduse.
În ceea ce priveşte sursele din care îşi obţin românii venitul, pe lângă salariul din activitatea de bază (66%), o pondere importantă o deţin banii primiţi de la părinţi sau alte rude (19,5%). Acest lucru dovedeşte un cult al familiei puternic dezvoltat, îndreptat către ocrotire şi ajutor reciproc permanent, cu atât mai mult cu cât, după cum se arată în studiu, nu doar elevii şi studenţii beneficiază de acest sprijin financiar din partea celor apropiaţi. În cazul patronilor/managerilor, se constată, mai mult decât în alte situaţii, prezenţa unor surse de bani din chirii sau vânzări de bunuri imobiliare.
Cei mai mulţi dintre orăşenii care trăiesc sub pragul sărăciei au un nivel de educaţie scăzut, adică au absolvit zece clase sau mai puţin, eventual şcoala profesională. Cei cu studii superioare reuşesc aproape în unanimitate să se descurce cu veniturile pe care le au, chiar dacă mai resimt şi constrângeri.
Mai puţină şcoală, mai puţini bani
Analizând rezultatele cercetării din perspectiva veniturilor şi educaţiei respondenţilor, concluzia este mai mult decât evidentă: cei cu venituri mari, îndeosebi absolvenţi ai formelor superioare de învăţământ, tind să-şi multiplice profiturile şi să-şi îmbunătăţească astfel nivelul de trai de la un an la altul, în timp ce persoanele cu bani puţini, care, de cele mai multe ori, au şi un nivel de educaţie scăzut, se îndreaptă spre câştiguri tot mai mici, reflectate într-un trai de subzistenţă.
Strâns legată de acest lanţ cauzal, educaţie – venituri, este şi emigraţia cu scop lucrativ în ţările vestice. Printre cei care au plecat în ultimii ani pentru a munci în alte state, putem afirma că o pondere semnificativă o deţin cei cu un nivel de educaţie scăzut şi mediu, cauza fiind şi faptul că veniturile pe care le pot obţine aceste categorii sociale, în ţară, sunt reduse.
Vârsta este un alt criteriu important în determinarea puterii de cumpărare a românilor: dacă cei mai mulţi dintre tineri au venituri care să le ajungă măcar pentru strictul necesar, o dată cu înaintarea în vârstă, creşte şi ponderea celor care din banii disponibili nu-şi pot acoperi nici nevoile zilnice.
Pe lângă salariul de bază, 8% din populaţia urbană câştigă şi din activităţi suplimentare, categoria care accede cel mai mult la astfel de venituri fiind cea a absolvenţilor de studii superioare. În plus, 11% din românii care locuiesc în mediul urban obţin venituri din afaceri proprii. Pe lângă patroni sau manageri, cei mai mulţi dintre ei sunt, de asemenea, angajaţi cu studii superioare.
Prin urmare, se poate concluziona că atitudinea faţă de venituri a persoanelor cu un grad înalt de educaţie este mai independentă, orientată către identificarea de noi oportunităţi de suplimentare a acestora şi creşterea nivelului de trai.
