Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a dispus recalcularea dobânzilor aplicate de ING Bank la zeci de mii de contracte de credit modificate conform OUG 50/2010. ANPC a constatat nereguli în aplicarea prevederilor ordonanței din 2010, acuzând banca de dublarea nejustificată a marjelor de dobândă.
ING Bank a contestat măsura, susținând că implementarea acesteia ar presupune costuri uriașe și blocarea activităților curente. Într-un context mai amplu, decizia reflectă o istorie complicată a aplicării legislației privind transparența costurilor în contractele bancare.
OUG 50: Scandaluri și interpretări controversate și pentru ING Bank
Înainte de 2010, băncile din România stabileau dobânzile variabile pe baza propriilor politici interne, clienții neavând acces la criteriile utilizate, susțin în analiză, cei de la Profit.
Introducerea OUG 50/2010 a transpus în legislația națională o directivă europeană ce obliga băncile să utilizeze referințe transparente precum ROBOR, EURIBOR sau LIBOR, în funcție de moneda creditului.
Guvernul de atunci a decis aplicarea ordonanței și contractelor existente, fără să furnizeze detalii clare privind metodologia de transparentizare. Această decizie a generat o serie de conflicte între autorități și instituțiile bancare.
Majoritatea băncilor, inclusiv ING, au interpretat legislația astfel încât să păstreze nivelul actual al dobânzilor, chiar dacă în unele cazuri acest lucru a însemnat includerea unei marje suplimentare de cost.
Decizia ANPC și neregulile identificate
În urma unui control desfășurat între iulie și septembrie 2024, ANPC a analizat cinci contracte de credit și actele adiționale emise de ING în contextul implementării OUG 50/2010. Autoritatea a concluzionat că banca a aplicat o formulă de calcul neconformă, ce includea o marjă fixă adițională.
Astfel, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a sancționat ING Bank pe 12 septembrie 2024, impunând băncii să revizuiască contractele de credit modificate în anul 2010, când au fost implementate prevederile Ordonanței 50/2010 referitoare la contractele de credit pentru consumatori.
Conform ANPC, banca trebuie să elimine această marjă suplimentară și să restituie sumele încasate nejustificat, actualizate la zi. Decizia a fost susținută de prevederile Ordonanței 21/1992, care protejează interesele economice ale consumatorilor.
Impactul deciziei presupune efort logistic și financiar
ING Bank a contestat măsurile impuse de ANPC, cerând suspendarea acestora până la soluționarea definitivă a cazului. Banca a argumentat că recalcularea contractelor ar avea un impact logistic și financiar de proporții.
Conform estimărilor ING, ar fi necesare 291.000 de ore de muncă pentru recalcularea dobânzilor, analizarea fiecărui contract și notificarea clienților.
Angajații băncii ar trebui să analizeze aproape 90.000 de credite, ceea ce ar putea paraliza activitatea ING. Recalcularea dobânzilor lunare, verificarea rambursărilor anticipate, renegocierea dobânzilor, refacerea graficelor de rambursare și emiterea actelor adiționale ar implica o muncă considerabilă.
De asemenea, banca ar trebui să notifice și să contacteze clienții pentru a obține datele necesare pentru restituirea dobânzilor, inclusiv pentru cei ale căror contracte au fost deja închise, mulți dintre ei nefiind în prezent clienți ING.
Aceste operațiuni ar necesita angajarea a 185 de persoane suplimentare, deși banca dispune în prezent de doar 87 de angajați în departamentul de creditare. Costul total al măsurilor impuse de ANPC a fost estimat la peste 346 milioane de lei.
În plus, ING susține că măsurile ar afecta grav relația cu clienții și credibilitatea instituției.
„În esență, impactul măsurilor impuse prin Ordinul ANPC este de natură să afecteze grav activitatea ING, în sensul că: va provoca perturbări ireversibile în relația Băncii cu clienții săi, prejudiciabile pentru fiecare dintre părți; va fi perturbată activitatea de creditare, care reprezintă un serviciu public; va genera eforturi logistice și materiale considerabile pentru implementarea unor măsuri vădit nelegale și care, în situația anulării Ordinului de către instanță, nu vor mai putea fi recuperate”, a declarat banca.
Potrivit ING, modificarea contractelor ar avea un caracter ireversibil, chiar și în situația în care contestația procesului verbal de contravenție ar fi soluționată favorabil pentru bancă.
Poziția Judecătoriei și argumentele ING
Judecătoria Sectorului 1 din București a aprobat cererea ING de suspendare temporară a măsurilor impuse de ANPC. Instanța a considerat că implementarea deciziilor înainte de soluționarea definitivă ar putea cauza prejudicii ireversibile.
„Modificarea de către bancă, înainte de soluționarea plângerii contravenționale, a tuturor contractelor care ar conține clauze neconforme prevederilor legale, în sensul celor stabilite prin procesul – verbal de contravenție, ar afecta semnificativ interesele ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala București, implementarea măsurii presupunând desfășurarea unui amplu proces de convocare a tuturor clienților săi și încheierea de acte adiționale aferente, cu riscul ca, odată admisă plângerea contravențională, banca să trebuiască a parcurge, în sens invers, același proces (…)
În eventualitatea admiterii plângerii contravenționale, petenta ar trebui ia înapoi sumele de bani restituite, iar această măsură este de natură să îi afecteze iremediabil credibilitatea față de clienți”, se arată în motivarea instanței.
Decizia Judecătoriei a fost contestată de ANPC la Tribunalul București, iar soluționarea definitivă a cazului ar putea dura câțiva ani.
Efectele OUG 50 și strategiile bancare
În contextul crizei financiare din 2008-2010, băncile au fost nevoite să gestioneze scăderea referințelor EURIBOR și LIBOR, reducând dobânzile interne doar parțial. Strategia generală a fost păstrarea unor marje fixe mai ridicate, asigurând astfel venituri stabile pe termen lung.
În cazul ING, aplicarea unei formule duble de marje de dobândă a fost o interpretare proprie a ordonanței. Această practică, deși comună la nivel de industrie, a fost considerată abuzivă de ANPC în raportul său din 2024.
Băncile și-au justificat deciziile invocând inclusiv susținerea Băncii Naționale a României și interpretările autorităților din 2010. Totuși, episoadele de nemulțumire ale clienților au condus la procese colective și la inițiative legislative menite să limiteze abuzurile în contractele de credit.
