Jamila este o tânără de 33 de ani din Bucureşti cu aproape 1,2 milioane de urmăritori pe YouTube. Pe numele ei real Geanina Avram Staicu, ea a oferit pentru prima dată un interviu la televiziune, în care a vorbit despre viaţa ei, în cadrul emisiunii “Reţeaua de idoli” de pe TVR 2.
Căsătorită cu un marocan cunoscut în anii studenției, ea a început să gătească în glumă și a combinat iniţial rețetele bunicii din Oltenia cu condimentele descoperite la soacra din Maroc. A început să pună online rețetele în 2012, atunci când a apărut și numele de Jamila Cuisine, iar până acum a ajuns la 600 de rețete și sute de mii de oameni care gătesc după sfaturile ei. Genina este un om cu mult, foarte mult umor, care adoră să vorbească despre mâncare, iubește ciocolata şi este mama a doi copii, dintre care unul foarte mic, scrie click.ro.
Când au început să apară vizionările? Chiar de la început?
Da, cred că asta m-a încurajat așa mult, au început să mă urmărească oameni pe care nu îi cunoșteam. Eu am crezut că o să fac rețete pentru mama, verișoara mea de la Craiova și soacra din Maroc sau prietenele mele din liceu sau facultate. Dar au venit oameni străini, pe care nu îi cunoșteam și au început să crească vizualizările și oamenii să îmi ceară rețete în continuare. Atunci am zis – OK, nu facem doar rețete marocane, că oamenii nu vor doar rețete marocane. Și am început să facem rețete românești, rețete internaționale, rețete în general. Ziceam, hai să facem ce ni se cere! Atunci și acum, punem foarte mare preț pe comunitate.
Dar le știai, ce făceai, le exersai înainte de filmare?
Tot timpul le testam, le testez și acum. Nu știm, vă dați seama, era imposibil să le știu. Aveam cărți de bucate, mă uitam, mi-am luat din Maroc, cred că vreo 20 de cărți de bucate. Am luat tot ce am găsi la capitolul culinar într-o librărie. Cred că s-a speriat femeia de acolo, nu cred că a mai cumpărat cineva atâtea cărți de bucate. Mă uitam pe internet atunci, pentru rețetele românești mergeam la mama, pentru rețetele din copilăria mea mă duceam la bunica. Și acum o mai sun și o mai întreb.
Dar ce vrea lumea să știe, ce te întreabă?
Ieșeam din cabinetul medical și cineva m-a oprit să mă întrebe de ce nu i-a ieșit nu știu ce rețetă. Oamenii mă întreabă direct – am făcut de la tine nu știu ce și nu mi-a ieșit! Aceasta este conversația noastră, atât de prietenă mă consideră ei pe mine, atât de mult le place de mine încât nu consideră că ar trebui să fie mai rezervați. Când am lansat prima carte de bucate a venit un băiețel și atât de tare m-a strâns în brațe, atât de iubitor, eu eram însărcinată cu Sara la acel moment și m-a topit. Era extraordinar că un copil atât de mic, care mă urmărea pe YouTube, se uita cu mămica lui pe telefon seara. Nu se mai uita la desene animate ca să doarmă, se uita la Jamila – îi punea mami două rețete, se uita la Jamila și adormea.
Sunt mulți copii care adorm cu Jamila și nu glumesc, le pun părinții una-două rețete de nu știu ce prăjituri și adorm relaxați, uitându-se probabil la ceva cu ciocolată. Sunt foarte timidă și urăsc să vorbesc în public. Evit să vorbesc în public, urăsc chestia asta și mi se pare că transpir, că se vede că îmi tremură vocea, că nu sunt bună de asta. Îmi place să cred că am un simț al umorului foarte dezvoltat și asta mă ajută să trec peste toate nebuniile și peste viața mea tumultuoasă.
Ce viață tumultuoasă, te muți din sufragerie în bucătărie?
Da, la un moment dat îmi spunea cineva – dar tu ce faci toată ziua? Tu gătești toată ziua. Prima dată m-am supărat – la asta se reduce tot ce fac eu? Degeaba Sufragetele, degeaba Mișcarea Feministă, vrem să fim egale, egalitatea de gen s-a dus…Ca în reclamele din anii 50, femeia pe lângă aspirator, frigider… Exact. Toată lumea crede că eu stau băgată într-o bucătărie.
Și nu faci asta?
Nu. Nu stau toată ziua acolo, pentru că nu aș putea să fiu Jamila, dacă aș fi făcut asta. Dacă aș fi făcut doar asta, rămâneam Geanina care ar fi gătit pentru soțul ei marocan și se bucura familia ei de rețete și de mâncare și atat.
Ați fost cu un pas înainte, ați furat startul…
Am făcut un lucru care ne-a ajutat foarte tare – am investit în noi. Fiecare bănuț pe care noi l-am câștigat din colaborări a fost reinvestit, nu ne-am dus în vacanță cu banii ăia, deși aș fi vrut să fac asta. Am zis nu, ne mai cumpărăm o cameră, o lavalieră, ne mai luăm o lumină și tot așa și mai plătim un soft de programare și încă unul. Am reinvestit și am reinvestit. Asta ne-a ajutat să avem calitatea.
