Pe cei care nu au auzit de efectul Pygmalion şi astăzi se află în guvern, în parlament sau la conducerea companiilor mai mari sau mai mici îi rog să se documenteze. Pe cei care au auzit îi rog să înceapă să vorbească şi despre altceva în afară de criză. Pentru că... ajunge! Ca să fiu bine înţeles, nu sugerez să ne prefacem că nu ni se întâmplă nimic şi să ne închidem într-un beci plin de provizii, aşteptând să răsară iar soarele pe uliţa noastră. Pentru că
Pe cei care nu au auzit de efectul Pygmalion şi astăzi se află în guvern, în parlament sau la conducerea companiilor mai mari sau mai mici îi rog să se documenteze. Pe cei care au auzit îi rog să înceapă să vorbească şi despre altceva în afară de criză. Pentru că… ajunge!
Ca să fiu bine înţeles, nu sugerez să ne prefacem că nu ni se întâmplă nimic şi să ne închidem într-un beci plin de provizii, aşteptând să răsară iar soarele pe uliţa noastră. Pentru că va fi un altfel de soare şi va lumina diferit. Nu sugerez nici să ignorăm ceea ce se întâmplă în jurul nostru şi să sfidăm criza, umplând, ca şi până acum, până la refuz coşurile prin hipermarket şi nici să continuăm burduşirea apartamentelor cu electrocasnice, pentru că putem lua credit doar cu buletinul.
De prea multe luni însă suntem bombardaţi numai cu previziuni sumbre, care în acest moment sunt, din punctul meu de vedere, cel mult un exerciţiu de băgat în seamă. Este absolut fascinant cum agenţii de rating care până acum câteva luni dădeau calificativul AAA unor bănci care astăzi fac coadă pe la uşile guvernelor pentru a fi naţionalizate se întrec în predicţii catastrofice pentru economiile emergente, a căror dinamică nu cred că o înţeleg prea bine. Ştiţi, e ca în bancul ăla cu olteni, despre care se spune că atunci când nu mai au ce face se dezbracă şi îşi păzesc hainele. Lumea şi businessul s-au schimbat şi este fundamental greşit să crezi că folosind aceleaşi instrumente, metode şi modele de gândire cineva ar putea face previziuni despre un viitor care va fi cu totul altfel.
De prea multe luni vedem la televizor şi citim prin ziare numai doar un fel de „Ştirile de la ora 5“ cu tentă economică. Criza mondială, concedieri, şomaj, restructurări, falimente, lipsa de lichiditate, blocarea creditării, toate acestea reprezintă laitmotivul discursurilor sau intervenţiilor liderilor şi subiectul predilect al talk-show-urilor. Ajunge!
Cred că este timpul să vorbim şi despre cum vrem să ne fie şi ce avem de făcut pentru asta, atunci când despre această criză se va vorbi la timpul trecut. Şi mai cred cu tărie că datoria liderilor este să vorbească despre acest viitor la televizor, prin ziare sau în companiile pe care le conduc.
Cred că este inacceptabil să mai dăm din umeri şi viitorul să ne surprindă nepregătiţi, aşa cum ne prinde prima ninsoare a fiecărui an sau aşa cum ştim deja că ne vor surprinde inundaţiile de sfârşit de primăvară. Cred că este inacceptabil ca liderii din guvern, parlament sau companiile mai mari ori mai mici să-şi ascundă lipsa de viziune şi incapacitatea de decizie în spatele crizei. Şi mai cred că lipsa unui Obama al nostru, pe care de altfel nu-l vom avea niciodată, nu trebuie să ne oprească să spunem „yes we can“.
Dan Berteanu este general manager al Talent Stream România