Anul trecut, Dean Grubbs și colegii săi de la Universitatea de Stat din Florida sărbătoreau o poveste de succes realizată în domeniul conservării: peștele-ferăstrău cu dinți mici, cu un bot asemănător unui ferăstrău.

Victimă a dezvoltării costiere și a capturilor ilegale, în 2003 a devenit primul pește de mare care a primit protecție federală în temeiul Legii americane privind speciile pe cale de dispariție.

Până în 2023, populația de pește-ferăstrău din Florida, ultima din SUA, era în creștere.

„Am fost entuziasmați. Am văzut că populația începea să se refacă”, explică Grubbs, profesor la Universitatea de Stat din Florida.

Apoi a avut loc dezastrul. În ianuarie, peștii-ferăstrău au fost văzuți zbătându-se în adâncuri, învârtindu-se în cercuri frenetice și pierind. S-a întâmplat după luni întregi în care peștii mai mici au prezentat un comportament similar.

Principalul vinovat: căldura oceanului

Grubbs și echipa sa își petreceau zilele trăgând peștii -ferăstrău morți din apă. Abia după luni de investigații și teste s-a conturat clar un vinovat: căldura oceanului.

Un val de căldură record a ridicat temperaturile apei pe coasta Floridei, declanșând o reacție în lanț, care pare să fi decimat populația fragilă de pești- ferăstrău.

Este tot mai clar că oceanele lumii sunt au probleme, scrie NewScientist.

De la înflorirea algelor portocalii în Marea Nordului și o creștere a peștilor Bombay gelatinos în largul Chinei până la dispariția unor specii în Antarctica, există tot mai multe dovezi că temperaturile extreme fac ravagii în apele planetei.

După ani buni, în care oceanele au acționat ca niște chiuvete tăcute pentru excesul de căldură cauzat de om, acum încep să dea semne că au ajuns la un punct critic.

Absorbția și stocarea carbonului

Oceanul captează și stochează aproximativ 25% din CO2 pe care îl eliberăm în atmosferă și absoarbe 90% din căldura produsă de emisii, un lucru crucial în aceste vremuri de niveluri de CO2 în continuă creștere.

Habitatele marine, precum iarba de mare, pădurile de alge, recifele de corali și algele marine sunt depozite vitale de carbon, la fel ca pădurile de pe uscat. Se estimează că doar zonele cu iarbă de mare absorb și stochează de 35 de ori mai mult CO2 decât pădurile tropicale. Algele marine absorb carbonul mai eficient și produc mai mult oxigen decât copacii, stocând aproximativ 175 de milioane de tone de carbon în fiecare an.

De asemenea, mediul offshore din nisipurile și noroiurile de apă adâncă este cel mai mare depozit de carbon din mediul Regatului Unit.

Cum este afectat oceanul de schimbările climatice

Creșterea temperaturilor

Temperatura oceanului este un indicator-cheie al schimbărilor climatice, 90% din încălzirea globală având loc în ocean. Temperaturile au crescut de când au început recordurile în 1995, 2023 aducând cele mai ridicate temperaturi oceanice înregistrate vreodată.

Pe măsură ce temperatura mării crește, crește și riscul de a pierde ecosistemele marine și de coastă, multe specii marine fiind sensibile chiar și la schimbările ușoare ale temperaturii oceanului.

Valurile de căldură de 3-4°C în țările tropicale au cauzat dispariția coralilor la intervale regulate din 1998, iar sondajele din Maldive indică o abundență, complexitate și diversitate mai scăzute a recifelor de corali din cauza încălzirii repetate a oceanelor. Chiar și valurile scurte de căldură au dus la pierderi catastrofale ale habitatelor ierburilor marine, ale peștilor și au afectat supraviețuirea pe termen lung și ratele de reproducere a delfinilor.

Unele specii marine se deplasează mai spre nord spre ape mai reci, cum ar fi cele de pe coasta de vest a SUA, în timp ce cei mai impresionanți pești răpitori sunt nevoiți să vâneze într-un mediu cu oxigen redus, cauzat de încălzirea oceanului în zonele superioare ale oceanului.

Schimbările pot fi observate și la nivelul populațiilor. Temperatura determină sexul broaștelor țestoase, temperaturile mai calde ducând la dezvoltarea femelelor. Acum apar mai mulți pui de țestoase femele pe plajele tropicale, din cauza nisipului prea fierbinte pentru masculi în timpul fazei de dezvoltare.

Jumătate din speciile marine ar putea fi pe cale de dispariție

Dacă tendințele de încălzire a oceanelor continuă, mai mult de jumătate din speciile marine ale lumii ar putea fi pe cale de dispariție până în 2100. Habitate vitale, cum ar fi pădurile de alge, paturile de iarbă marină și recifele de stridii se vor deteriora și mai mult și ar putea pieri, iar o încălzire de 1,5°C amenință să distrugă 70-90% din recifele de corali.

Creșterea nivelului mării

În fiecare an, marea crește cu încă 3,2 mm, iar până în 2050, se estimează că va crește cu 30 cm. Creșterea nivelului mării este cauzată de topirea gheții și a ghețarilor.

Eroziunea de coastă cauzată de creșterea nivelului mării duce la pierderea habitatului, atât pentru viața marină, cât și pentru comunitățile de coastă.

Speciile care trăiesc sau depind de plaje sunt afectate, multă apă sărată pe țărmuri perturbând ecosisteme importante precum mlaștinile sărate.

Modificările enzimelor și mineralizarea solului din ecosistem duc la pierderea diferitelor specii de plante, fauna sălbatică de pe plaje fiind, de asemenea, afectată de schimbările rapide ale mediului.

Acidificarea oceanelor

Când oceanul absoarbe dioxidul de carbon din aer, carbonul reacționează cu apa, făcând-o acidă. Pe măsură ce mai mult dioxid de carbon este eliberat în atmosferă, oceanul absoarbe mai mult, făcându-l din ce în ce mai acid.

Acidificarea oceanelor duce la niveluri mai scăzute ale pH-ului în apă și poate reduce calcificarea algelor marine, ceea ce le poate afecta capacitatea de a crește, de a fotosinteza și de a concura pentru hrană, apă și spațiu.

Apa acidă dizolvă cochiliile și scheletele organismelor marine făcute din carbonat de calciu – cu cât sunt mai acide, cu atât se dizolvă mai repede. Înseamnă că animale precum coralii, aricii de mare, stelele de mare, coralii, stridiile și midiile, trebuie să folosească energie suplimentară pentru a-și repara sau îngroșa cochiliile și exoscheletele.