La sfarsitul saptamanii trecute, Guvernul a decis sa rupa contractul de vanzare a rafinariei Petromidia, semnat in ianuarie 1999 cu Akmaya, si a cerut FPS sa execute garantarea bancara in valoare de sapte milioane USD. De cealalta parte, compania turco-iraniana acuza neseriozitatea romanilor, care una au promis la negocieri si alta au semnat. Povestea e stiuta: contractul stabileste cumpararea de catre Akmaya 65% din actiunile Petromidia, negociate la 238 milioane USD. Jumatate din suma urma sa
La sfarsitul saptamanii trecute, Guvernul a decis sa rupa contractul de vanzare a rafinariei Petromidia, semnat in ianuarie 1999 cu Akmaya, si a cerut FPS sa execute garantarea bancara in valoare de sapte milioane USD. De cealalta parte, compania turco-iraniana acuza neseriozitatea romanilor, care una au promis la negocieri si alta au semnat. Povestea e stiuta: contractul stabileste cumpararea de catre Akmaya 65% din actiunile Petromidia, negociate la 238 milioane USD. Jumatate din suma urma sa fie achitata pana la inceputul acestei luni, iar restul in cursul anului 2000. Cumparatorul prelua toate datoriile societatii catre fisc, inclusiv pe cele acumulate in luna ianuarie 1999, datorii ce depaseau 260 milioane USD. Ministerul Finantelor urma sa le esaloneze pe o perioada de cinci ani. Partea din datoriile fostei CRP catre Bancorex ce revine Petromidiei (aproximativ 300 milioane USD) trebuia returnata in 15 ani, conform intelegerii cu FPS. De asemenea, penalitatile de intarziere au fost sterse.
In plus, intr-o perioada de cinci ani, rafinaria ar fi trebuit modernizata prin investitii de 226 milioane USD. Tot aranjamentul a devenit litera moarta. Legea bugetului, la insistentele prietenilor din FMI, a eliminat facilitatile fiscale pentru marii investitori. Despre cele special negociate cu Akmaya, nici nu mai incapea vorba.
Nici partenerii n-au fost usa de biserica. Prima transa din contravaloarea actiunilor urma sa fie varsata in contul FPS la o luna dupa semnarea contractului. Sub diferite pretexte, termenul a fost amanat sine die.
Acum, cele doua parti se acuza reciproc pentru torpilarea afacerii. Daca turcii nu au mare lucru de pierdut din ruperea contractului, FPS ramane cu cei 3.500 de salariati ai Petromidiei sub ferestre si cu un combinat ce produce in fiecare luna 50-60 miliarde lei datorii. Turcii au toate sansele sa ramana cu banii in cont. Acum, la despartire, amenintarea cu executarea garantiei este o incercare a FPS de a-si arata muschii de pe partea cealalta a strazii.