Actualul soc al petrolului este al patrulea consemnat de seismografele economiei mondiale in ultimele trei decenii, dupa cele din 1973-74, 1978-80 si 1990-91. El se datoreaza interactiunii dintre productia, stocurile si consumul mondial de petrol. Factorul declansator a fost insa criza din Asia (1998), care a erodat pe termen lung cererea de hidrocarburi, incat pretul lor a alunecat progresiv, de la 20 USD/baril la inceputul lui 1997, pana sub nivelul a 11 USD, in februarie 1999. Interventiile OPEC – care furnizeaza 40% din productia de petrol a lumii si controleaza 60% din volumul tranzactiilor – in acord cu alti mari producatori (Mexic si Norvegia) au dus la dublarea pretului, pana la sfarsitul lui 1999, pentru ca in septembrie 2000 acesta sa atinga 35 USD/baril.
Jucatorii din piata sfideaza prognozele
Stocurile comerciale foarte mari acumulate de tarile OECD si incetinirea cererii globale au determinat, incepand cu iarna trecuta, o relaxare a preturilor la titei, care au ajuns in aceasta vara la un minim de 23,7 USD/baril pentru cosul OPEC si la 26,4 USD pentru titeiul tip WTI (West Texas Intermediate).
Incercand sa tina pretul in marja de 22-28 USD, cat mai aproape de nivelul superior, OPEC a raspuns consecvent cu reduceri succesive ale productiei zilnice, care s-a restrans astfel cu 13% numai in cursul anului curent. Intrucat cererea mondiala nu va cobori probabil sub pragul de jos al intervalului obisnuit, de 1-2 milioane barili pe zi, expertii de la Energy Information Administration (EIA) prognozeaza o crestere cu 2 dolari a pretului, inainte de intrarea in ultimul trimestru al anului.
Observand ca stocurile comerciale ale OPEC sunt excedentare, analistii au tras concluzia ca o noua febra a pretului petrolului este mai putin probabila in 2001. In plus, reluarea exporturilor de catre Irak si o asteptata crestere a productiei tarilor din afara OPEC vor contribui, cel mai probabil, la stabilizarea pretului pentru cosul OPEC in jurul valorii de 26 USD/baril si 28 USD pentru WTI.
Potrivit proiectiilor FMI pentru 2001, anul ar trebui sa se incheie cu o scadere de 7-10% a pretului, fata de 2000, ceea ce va fi fost dovada ca varful crizei a trecut. Jucatorii din piata au sfidat insa predictiile expertilor: tranzactiile futures indica o crestere medie, in 2001, a pretului barilului de petrol mai mare cu 5 USD decat in proiectiile FMI. Prudent, Fondul a pregatit un scenariu de rezerva, pentru cazul in care pretul va urma acest ultim trend.
Asadar, al patrulea soc al petrolului nu poate fi considerat inca depasit. Analistii EIA observa ca stocurile OECD se vor apropia curand de plafonul minim, iar o iarna vitrega, cuplata cu tendinta de crestere a ritmului PIB global, in 2002, ar putea exercita noi presiuni asupra preturilor.
Situatia este reversibila, atata vreme cat piata ramane extrem de sensibila la factori conjuncturali, fie ca ei sunt interventiile OPEC ori evenimente extraeconomice: intrarea si iesirea Irakului de pe piata, dupa cum se transeaza disputele din Consiliul de Securitate al ONU; escaladarea conflictului israelo-palestinian; blocada camionagiilor vest-europeni; decizia administratiei SUA de a arunca pe piata 30 milioane de barili din rezerva strategica etc.
Tarile din afara OPEC nu pot interveni semnificativ, pe termen scurt, asupra ofertei de hidrocarburi, deoarece n-ar putea pune in circuit noi rezerve fara a face investitii suplimentare. Iar oleoductele actuale nu vor putea prelua mai mult titei din rezervele caspice inainte de 2002. Singurii factorii care vor putea influenta piata in perioada urmatoare sunt: pozitia Arabiei Saudite, singura tara din OPEC care nu produce la intreaga capacitate; ritmul cresterii economiei mondiale; severitatea iernii ce vine, cu posibile efecte in nivelul consumului si in preturi.
Scenariul prelungirii socului petrolier
Daca in 2001 si 2002 tranzactiile cu petrol s-ar incheia la nivelul cotatiilor futures din decembrie 2000, nivel situat cu 5 USD peste proiectiile FMI, aceasta va avea urmari importante asupra economiei mondiale:
· S-ar produce un transfer de 65 miliarde USD de la tarile importatoare de petrol catre cele exportatoare, antrenandu-se o reducere a cererii generale in grupul celor dintai.
· Desi OECD ar deconta majoritatea acestor pierderi (50 miliarde USD), impactul ar fi resimtit indeosebi in tarile in curs de dezvoltare, unde randamentul tehnologiilor energetice este de cateva ori mai scazut, cu efecte in cresterea costurilor de productie si reducerea venitului net. Tarile puternic dezvoltate vor inregistra o restrangere a PIB cu 0,3%, exceptie facand Marea Britanie si Canada, care au export net de titei.
· Inflatia ar primi un impuls semnificativ, putand evolua in forme galopante, daca nu se adopta politici monetare austere.
· Pietele financiare ar reactiona prin scaderi ale cotatiilor actiunilor (cu pana la 2% la marile burse) si ingustarea fluxurilor de capital.
· In general, dolarul SUA ar fi favorizat de prelungirea socului petrolier, Washingtonul putand contrabalansa pe termen scurt efectul asupra balantei sale comerciale. Urmarile in zona euro si a yenului ar fi insa mai drastice, UE si Japonia neavand resurse petroliere interne comparabile cu cele nord-americane. Adaugand slabiciunea monedei comunitare si rigiditatea pietei fortei de munca, UE ar fi cel mai greu lovita.
· Cu exceptia catorva tari producatoare de petrol – Ecuador, Indonezia, Rusia, Venezuela, care si-ar recupera pierderile suferite in anii anteriori – economiile emergente ar cunoaste un deficit al contului curent in medie cu 1,6% mai mare fata de cel actual, o scadere a cererii la export si o crestere a dobanzilor. Economii inca nerefacute dupa crizele financiare recente (Turcia, Coreea, Tailanda, Filipine), alaturi de India si Pakistan, vor fi cele mai afectate.
· Chiar si tari exportatoare de petrol, cum sunt Argentina, China, Mexic si Malaiezia, vor inregistra reduceri ale cererii interne si ale ritmului PIB, doar Rusia si Indonezia avand sanse reale sa evite acest trend.
· Cel mai important efect il vor resimti insa economiile in tranzitie cu import net de hidrocarburi, incepand cu cele din CSI, pentru care scaderea ritmului PIB se va situa intre 0,8 si 1,7%, iar deficitul balantei comerciale va spori cu mai mult de 1% din PIB.
· Pentru tarile OPEC, consecintele se vor traduce intr-un castig net de 64 miliarde USD (7% din PIB) in balanta comerciala si o imbunatatire a contului curent cu 4-9%. Cel mai mult vor castiga Nigeria si Irakul, cel mai putin, Venezuela.
Cat priveste Romania, ea pare – dupa ce gigacaloria s-a scumpit cu 150% in ultimele 12 luni – sa fie pregatita pentru tot ce poate fi mai rau: consumatorul nostru a platit deja costurile pentru cel de-al cincilea soc petrolier.