Tot auzim în ultima perioadă, așa, ca un bâzâit pe fundal, ceva despre foarte mulți bani. Atât de mulți încât tindem deja să nu mai dăm atenție informației, pentru că pare neverosimilă. Probabil facem acest lucru din instinct de supraviețuire sau de conservare. Și bine facem, pentru că, iată, de când am început să vorbim un pic mai aplicat în spațiul public despre “magnificul” Plan Național de Redresare și Reziliență (Doamne!), sumele au început să scadă dramatic.
La început a ieșit Președintele Republicii la pupitrul instituțional și ne-a declarat ritos că s-a bătut foarte tare acolo la Bruxelles și a adus pentru România 80 (optzeci) de miliarde. De euro, firește.
Toată națiunea a rămas mută de uimire. Optzeci de miliarde. De unde până unde? Unde sunt banii ăștia? Sunt ai noștri? A venit Președintele cu ei în avion? L-au lăsat cei de la Bruxelles să plece cu banii? Unde o fi pus atâta amar de bănet? Or fi încăput în avion? Vedeți? De asta îi trebuia omului un avion doar al lui!
Și pentru că ține mult la popor, văzându-l în continuare nedumerit, Președintele a mai ieșit de două ori și ne-a confirmat informația. Nu era nicio glumă. Chiar a adus dânsul 80 de miliarde. Și pe principiul “mașinile nemțești sunt cele mai bune” începem și noi să simțim beneficiul de a avea un Președinte teuton.
A mai trecut puțin timp și unii cârcotași precum subsemnatul au luat un petic de hârtie și creion și au încercat să calculeze. Nu iese dom’le: “două la prefectură, două la primarie, dou la școala de fete..” și tot nu ies la număr cele 80 de miliarde ale Președintelui.
Am înțeles cu toții ulterior că cele 80 de miliarde nu sunt chiar 80 ci 35. Bine și așa. Nici chiar 35 ci așa mai spre 30. Bine în continuare. Dar nu 30 rotund, că sunt undeva pe la 28. Iar din acești 28, cam jumătate, pentru că cealaltă jumătate trebuie să-i dăm înapoi cu dobândă. Asta dacă reușim să-i luăm.
Ies niște politicieni de dreapta pe sticlă să convingă populația că deși avem cel mai dezastruos ministru al fondurilor europene din istoria modernă a României, a meritat să-l facem șef de proiect și lucrurile sunt în perfectă regulă și “cota României nu va fi afectată”.
Numai că oamenii nu mai pot fi prostiți ca pe vremea PDL-ului și înțeleg acum că acești bani se vor deconta, adică vor veni în țară doar în măsura în care ai proiecte bune și le implementezi. Altfel, ramân bani necheltuiți și la sfârșitul exercițiului financiar vor fi directionați către țările care au avut proiecte bune, le-au implementat, au cheltuit toți banii și mai vor pentru că mai au proiecte bune.
Exact același principiu ca la fondurile structurale și de coeziune, acelea pe care le adună Președintele de două/trei ori ca să facă 80 de miliarde.
Începem să înțelegem cu fiecare zi care trece, tot mai limpede, ca NU vom avea proiecte bune, că NU vom fi capabili să le punem în documente și astfel vom rămâne cu buza umflată.
Sunt mulți români care lucrează la Bruxelles, în diferite structuri sau instituții europene. Și ne spun disperați că marețul nostru PNRR nu e bun. Guvernanții ies și ne spun ca PNRR nu e dat înapoi.
Sigur că nu e dat înapoi, pentru că NU a fost primit. Oficialii Comisiei Europene nu au primit/acceptat proiectul românesc. Pentru că au ceva cu noi? Nicidecum, ci pentru că este făcut foarte prost. Guvernanții au dreptate: nu ai cum să dai înapoi ceva ce n-ai primit!
Același ministru, identic cu cel din 2016, are în schimb timp să comenteze pe rețelele de socializare, să dea interviuri și să își atace colegii de coaliție, primarul general, în general pe oricine.
Planul Național de RR (Redresare și Reziliență, sîc!) ar fi fost cu adevărat național, adică al acestui popor care va da banii înapoi cu dobândă, dacă proiectele introduse în acest plan ar fi fost dezbătute public, la nivel național și ar fi venit din toate zonele societății: de la antreprenori, mediul de afaceri, ONG-uri (altele decât cele ale băieților de la USR), sindicate, patronate, universități, Academia Română, etc.
Cum acest lucru nu s-a realizat, deși ar fi fost timp arhisuficient, PNRR nu este național și nu este pentru redresarea României. Este planul lui Ghinea și al lui Câțu care îl susține pe primul. Și, eventual, al unor băieți deștepți de prin ministere sau alte zone care și-au introdus ceva proiecte acolo. Atât!
Că va deconta politic Președintele și prea liberalul partid liberal acest MEGA eșec, nici nu mai are importanță, pentru că noi toți ceilalți vom deconta prin sărăcie și înapoiere acest joc sinistru cu banii României.
Propunerea Comisiei ar fi putut fi, într-adevar, pentru România, o șansă extraordinară la prosperitate și bunăstare! Dar cu cine să fructificăm această șansă, această oportunitate? Cu dl Ghinea? Să fim serioși, prieteni!
