Diminuarea standardului de viata al omului de rand a dus la prabusirea pietei alcoolurilor de marca si de calitate medie si la un consum din ce in ce mai mare de licori dubioase. Se spune ca orice lucru facut cu masura nu dauneaza si ca romanul bea de fericire si se imbata de necaz. Cei care recurg la „facaturi” motiveaza ca „trasul la masea” nu este o cauza, ci un efect al lipsei de perspective si al situatiei dezastruoase in care s-au afundat in ultimii ani, independent de vointa lor.
Dupa 1990, consumul de tuica si palinca a intrat in declin, ceea ce nu a insemnat decat o reactie normala a consumatorilor romani, de testare a produselor occidentale. In scurt timp insa, s-a revenit la vechile obiceiuri.
Tuica si palinca ocupa din nou primul loc in preferintele romanilor. Dintre bauturile comerciale, votca detine cea mai mare parte din piata, consumul inregistrat in 1998 fiind cu 16% mai mare decat cel din 1997, conform raportului publicat in „The International Wine & Spirit Record”. In timp ce piata ginului este in crestere – tendinta care se va mentine si in continuare, mai ales datorita marcilor romanesti aparute in ultimul timp -, cea a produselor tip coniac (brandy) stagneaza. Tequilla are o cota mica, fiind mai mult o moda. Consumul de whisky a crescut, dar se afla in pragul plafonarii, piata nereusind, pentru o buna perioada de timp de acum incolo, sa absoarba mai mult, din cauza preturilor. Importurile sunt relativ stationare, nu din cauza taxelor, ci a puterii de cumparare care nu permite un consum mai mare.
In Romania, piata spirtoaselor este segmentata in functie de tipul, pretul si provenienta bauturii (autoconsum sau consum realizat in urma cumpararii produsului). Segmentarea „dupa banii platiti” inseamna totodata si o categorisire a consumatorilor dupa venituri, profesie si patura sociala. Exista, astfel, un segment infim de consumatori ai produselor de marca, persoane dispuse sa plateasca foarte mult pentru un produs. In categoria bautorilor „obisnuiti” intra consumatorii alcoolurilor de calitate, cu un pret acceptabil.
Cea mai mare parte a consumatorilor o formeaza cei care consuma cele mai ieftine si, de cele mai multe ori, cele mai daunatoare bauturi tari, tip „genocid”. Foarte multe dintre falsuri presupun o procesare rapida si sunt realizate pe baza de alcool tehnic, care duce la migrene, boli digestive, orbire, ciroza. Pentru „drojdieri” nu conteaza calitatea, ci ratia zilnica de alcool, obtinuta la un pret cat mai mic.
Nimic nu a reusit sa imprime consumului o tendinta de declin: nici Ordonanta nr. 50 din decembrie 1998, care a pus piedici distributiei, nici accizele, care in prezent sunt ajustate, nici timbrele. Toate acestea nu au dus decat la explozia pietei negre si la prabusirea pietei pentru producatorii interni care functioneaza legal. Astfel, votca Rasputin nu se mai produce de noua luni, iar distileria de la Sudrigiu (Bihor) a firmei Scandic Distilleries si-a diminuat productia cu 60% fata de anul trecut.
O confuzie
intretinuta
Intre contrafacere si contrabanda se mentine o confuzie intretinuta. Sunt sute de firme in Romania care vand bauturi spirtoase sub valoarea accizei, care in prezent este 34.000 lei pe litrul de alcool pur. La o jumatate de litru de votca, cu o concentratie alcoolica de 30-35%, acciza inseamna 5.000-6.000 lei. La aceasta valoare, se adauga pretul sticlei, al dopului, al etichetei, al ingredientelor, transportul, adaosul comercial etc. Un calcul sumar arata ca o sticla de votca, chiar de cea mai proasta calitate, nu poate costa numai 6.000 lei. Insa, in comertul romanesc, minunile sunt la ordinea zilei, atata timp cat esentele si etichetele se pot procura cu mare usurinta.
Cunoscutul om de afaceri Carol Feig afirma ca Guvernul n-a facut decat sa puna fel de fel de piedici producatorilor autorizati. „Am auzit de o alta nazbatie a Ministerului Finantelor: ca s-ar introduce licenta de transport si licenta de depozitare pentru produsele alcoolice. Ar fi ultima nebunie care s-ar mai putea face in Romania, pentru ca, in general, numarul imens de autorizatii si de licente care ar trebui sa te apere de evaziune duce in cu totul alta directie decat in cea care s-ar fi dorit. In ziua de azi, este mai bine sa faci afaceri ca politician, decat sa lasi politicienii sa se ocupe de afaceri.”
Contrabanda a imbracat forme evoluate
La randul sau, Romulus Dascalu, director executiv la Scandic Distilleries, ne-a declarat: „Din punctul de vedere al eficientei acestei industrii, nu cred ca ni se poate imputa ceva, noua sau altor firme serioase din Romania. Daca o societate ca a noastra, care beneficiaza de tehnologia anilor ‘96-’97 si de o distributie impresionanta in toata tara, a fost nevoita sa opreasca distileria de trei ori in primele sase luni ale acestui an, inseamna ca problema nu este la noi, ci in mentinerea pietei negre.”
Surse din Patronatul Romferment, care reuneste firme importante din industria de profil, sustin ca producatorii de pe piata neagra au in spate persoane cu pozitii inalte si ca revenirea la accizarea alcoolului iesit din distilerii da nastere la scurgeri de alcool la negru. De asemenea, la ora actuala, mai mult de jumatate din distileriile existente functioneaza ilegal. Acestea nu-si inregistreaza nici intrarile de materie prima, nici productia de alcool obtinuta.
Peste contrabanda s-a lasat un val de tacere, desi ea exista in continuare, si a imbracat forme mai evoluate, greu de demascat. In continuare se scurg peste granita importante cantitati de alcool nedeclarate. In mod clar, nu la nivelul anului 1997, cand whiskyul comercializat in Romania provenea din contrabanda in 98% din cazuri.
Angela Lepadatu, director general al firmei Allied Rearches and Consultants, precizeaza: „Eu n-am crezut niciodata ca fenomenul contrafacerilor este adevarata problema. Este evident ca el exista, dar nu in procente atat de mari cum arata statisticile, ca sa mascheze contrabanda”. Aceasta apare sub mai multe forme: a etichetelor destinate unui anumit tip de bautura, dar care se lipesc pe altele; a scurgerilor de produse din shopuri dutty-free si de pe pietele paralele; a taxelor discriminatorii care se percep pentru bauturi de acelasi tip.
In timp ce in tarile din jur se constata reorientarea consumatorilor catre bauturile slab alcoolizate (bere, vin), in Romania se mentine un consum ridicat de spirtoase, desi industria berii s-a dezvoltat foarte mult. Pretul produselor si puterea de cumparare a populatiei au modificat in rau preferintele consumatorilor. Cu alte cuvinte, romanii nu beau mai mult decat vecinii lor, dar cu siguranta mai prost.