Dacă se va încăpăţâna să respecte ţinta asumată în faţa FMI şi CE, Guvernul trebuie să opereze o reducere suplimentară de cheltuieli în 2012, faţă de cele asumate deja, de 1,8 miliarde de euro.
Prognoza de creştere economică pentru 2012 a fost redusă la jumătate, de la 4% la 2%, ceea ce înseamnă, implicit, o creştere a deficitului bugetar. „Deficitul programat pentru 2012 era gândit pe un cadru macroeconomic mult mai optimist. În condiţiile în care ne aflăm acum, bugetul trebuie regândit fiindcă vom avea o creştere de aproximativ 2%“, a declarat, pentru Capital, Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal şi economist-şef al Raiffeisen Bank.
Însă şi în privinţa neatingerii unei creşteri economice de două procente, anul viitor, riscurile sunt destul de mari. „Orice scenariu de bază în acest moment are o incertitudine mare. Şi cei 2% creştere la anul sunt sub semnul întrebării“, spune Dumitru. Prin urmare, în condiţiile unei reduceri semnificative a veniturilor la buget faţă de prognozele iniţiale, presiunea pe reducerea cheltuielilor creşte puternic.
Guvernul şi-a făcut mereu construcţiile bugetare plecând de la prognoze care s-au dovedit prea optimiste, chiar şi înainte de criză, fenomen care, în mod normal, creşte gradul de incertitudine. Deci o regândire a bugetului în funcţie de ultimii parametri macro pare un exerciţiu oarecum firesc. Cu toate acestea, momentul în care România trebuie să-şi reducă deficitul bugetar la 3% din PIB, pentru a ridica procedura de infringement deschisă de Comisia Europeană, pică cum nu se poate mai prost.
Deficit de 4,4% din PIB
Analizând, la pachet, estimările de creştere economică sub aşteptări şi nevoia de a reduce deficitul bugetar, lucrurile sunt cum nu se poate mai complicate. La o contracţie economică de 1%, deficitul bugetar creşte cam cu 0,4% – 0,8% din PIB. Deficitul bugetar pe care şi l-a fixat Guvernul pentru anul viitor, în cadrul angajamentelor asumate în faţa finanţatorilor externi, era prea optimist din capul locului.
Preşedintele Consiliului Fiscal spune că însăşi Comisia Europeană (CE) dădea prognoze de deficit de 3,5% din PIB, când Guvernul se aventura să-şi propună 3%. „Dacă această ţintă de trei procente era fixată pe o creştere economică de 4%, la o înjumătăţire a PIB, vorbim lejer de un deficit de 4,4% din PIB“, spune Dumitru. Deci păstrând deciziile pe care şi le-a asumat mai mult teoretic – inclusiv închiderea unor companii de stat neprofitabile în an electoral şi concedieri suplimentare la stat, Guvernul va face un deficit de 4,4% din PIB.
Dacă vrea să menţină ţinta de 3% din PIB, e nevoie de măsuri suplimentare de tăiere a cheltuielilor, întrucât de creştere a veniturilor într-un nou an incert din punct de vedere economic nu poate fi vorba. Doar dacă statul nu reuşeşte să atragă pe partea de venituri nefiscale donaţii şi mai mari de la companiile de stat mari, gen Romgaz şi Loteria Română, sau venituri din privatizări nesperate. Sau poate ANAF îşi dublează planul de încasări de taxe şi impozite.
Alegere dificilă
Ce e de făcut luând în calcul noile coordonate macro? „Pornim de la o creştere de 2%, construim bugetul de anul viitor pe această prognoză, dar Guvernul trebuie să-şi pregătească şi un plan B, pe o creştere mai mică. Poate ar trebui lucrat chiar pe mai multe scenarii“, crede preşedintele Consiliului Fiscal. La o creştere economică de 2%, PIB-ul nominal ar fi undeva în jurul a 572 de miliarde de lei.
Dacă Guvernul alege să menţină ţinta de deficit la 3% din PIB, asta înseamnă că România trebuie să scoată din pământ, din iarbă verde peste 17 miliarde de lei, faţă de 25 de miliarde de lei dacă obţine o derogare de la Comisie şi merge pe un deficit de 4,4% din PIB. Pe hârtie, e mai uşor să faci rost de 17 miliarde de lei, decât de 25. Dar ca să ajungi la 17 miliarde, trebuie să faci o reducere suplimentară de cheltuieli.
Dar asta înseamnă că orice gând de creştere a salariilor bugetarilor sau de indexare a pensiilor trebuie exclus. La fel, orice reducere de taxe, gen contribuţiile de asigurări sociale. Cu alte cuvinte, pentru ca statul român să aibă un deficit mai mic de finanţat, trebuie să reducă suplimentar cheltuielile, faţă de cât şi-a propus deja, cu echivalentul a 1,4% din PIB, respectiv cu opt miliarde de lei, sau 1,8 miliarde de euro.
Dacă mergi pe un deficit mai mare, respectiv 4,4% din PIB, nu mai iei măsuri atât de dure, mai ales în an electoral, dar România trebuie să se împrumute mai mult. Iar în condiţiile economice actuale, o datorie publică mai mare – dată de un deficit bugetar mai mare – e ultimul lucru pe care şi-l poate dori un stat. „Dacă las deficitul mare, am probleme să-l finanţez. Dacă îl fac mai mic, trebuie să iau măsuri mai dure. Între cele două trebuie să aleagă Guvernul“, concluzionează Ionuţ Dumitru.
Dacă mergi pe un deficit mai mare, respectiv 4,4% din PIB, nu mai iei măsuri atât de dure, mai ales în an electoral, dar România trebuie să se împrumute mai mult.
Ionuţ Dumitru, preşedinte, Consiliul Fiscal.
