Alegerea preşedintelui Consiliului European pentru perioada 1 iunie 2017 - 30 noiembrie 2019 are loc în cadrul reuniunii Consiliului European, din 9-10 martie 2017, de la Bruxelles, potrivit http://www.consilium.europa.eu/. Şefii de stat şi de guvern participanţi la summit ar urma să discute realegerea actualului preşedinte, Donald Tusk, pentru un nou mandat.
Sesiunea de lucru în cadrul căreia este ales preşedintele este condusă de prim-ministrul maltez Jospeh Muscat, reprezentând preşedinţia malteză a Uniunii Europene.
Actualul preşedinte al Consiliului European, polonezul Donald Tusk (Partidul Popular European), şi-a preluat funcţia la 1 decembrie 2014, înlocuindu-l pe belgianul Herman Van Rompuy (Partidul Popular European). La rândul său, Herman von Rompuy a deţinut două mandate de preşedinte al Consiliului European, în perioadele: decembrie 2009 – iunie 2012 şi iunie 2012 – noiembrie 2014.
Funcţia de preşedinte permanent al Consiliului European a fost instituită prin Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009. De altfel, prin acelaşi tratat, Consiliul a devenit instituţie oficială a Uniunii Europene. Până în 2009, preşedinţia Consiliului European era asigurată, prin rotaţie, de şeful de stat sau de guvern al statului membru care deţinea preşedinţia rotativă a Consiliului UE (pentru şase luni).
Preşedintele Consiliului European este ales de către membrii acestei instituţii (şefii de stat şi de guvern), cu o majoritate calificată, potrivit art. 15 din Tratatul Uniunii Europene. Preşedintele deţine această funcţie pentru un mandat de 2 ani şi jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. În caz de culpă gravă, Consiliul European poate pune capăt mandatului preşedintelui, în conformitate cu aceeaşi procedură, potrivit https://eur-lex.europa.eu/.
Începând cu 1 noiembrie 2014, majoritatea calificată se defineşte ca reprezentând cel puţin 72% dintre membrii Consiliului (21 de ţări), reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65% din populaţia Uniunii (art. 238, alin. 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană – TUE). Totodată, în cazul în care, în temeiul tratatelor, nu toţi membrii Consiliului participă la vot, majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puţin 55% dintre membrii Consiliului, reprezentând statele membre participante, care reunesc cel puţin 65% din populaţia acestor state (art. 238, alin. 3, litera a) din TUE).
Preşedintele Consiliului European asigură reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă şi de securitate comună, fără a aduce atingere atribuţiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi nu poate exercita în acelaşi timp şi un mandat naţional (art. 15, alin. 6 din Tratat).
Totodată, preşedintele acestei instituţii prezidează şi impulsionează lucrările Consiliului European, asigură pregătirea şi continuitatea lucrărilor instituţiei, în cooperare cu preşedintele Comisiei, acţionează pentru facilitarea coeziunii şi a consensului în cadrul lucrărilor şi prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a instituţiei.
Preşedintele Consiliului European reprezintă UE la mai multe categorii de summit-uri internaţionale: summit-uri bilaterale, organizate între UE şi partenerii săi strategici (au loc, de obicei, o dată pe an); summit-uri multilaterale la nivel internaţional, în cadrul cărora UE fie este membru, fie este invitată, în calitate de actor internaţional esenţial (de exemplu în cadrul G7, G8, G20, Adunarea Generală a ONU (UNGA); summit-uri multilaterale la nivelul UE, care includ Parteneriatul estic, UE-Africa, UE-ASEM (Asia-Europe Meeting) etc, mai scrie consilium.europa.eu.
***
Consiliul European a fost creat în decembrie 1973, ca un organism informal la nivelul UE. Prin Tratatul de la Maastricht (1992), Consiliul European devine un organism oficial (fără să fie una dintre instituţiile Uniunii), iar prin Tratatul de la Lisabona (2009), acesta devine una dintre cele şapte instituţii ale UE. Astfel, Consiliul defineşte orientarea politică generală a UE, dar nu are un rol legislativ la nivelul Uniunii. Consiliul European stabileşte agenda politică, în mod tradiţional prin intermediul 'concluziilor' adoptate în cadrul reuniunilor, care identifică subiectele de interes şi măsurile care urmează să fie luate. Din Consiliul European fac parte şefii de stat sau de guvern ai celor 28 de state membre ale UE, preşedintele Consiliului European şi preşedintele Comisiei Europene. Deciziile în cadrul instituţiei sunt adoptate, în general, prin consens. În anumite situaţii menţionate în tratatele UE, deciziile sunt adoptate cu unanimitate sau cu majoritate calificată. AGERPRES