Măsuri de stânga lângă măsuri de dreapta, estimări ultra optimiste împachetate într-o formulă credibilă și inițiative curioase, care nu pot fi deocamdată contestate, ar urma să aducă România în rândul țărilor dezvoltate. Trebuie să fii nebun ca să-ți imaginezi că, în același timp, poți majora pensii și salarii, poți scădea taxe și impozite și îți mai rămân și miliarde de euro pe care să le investești în infrastructură. Nu cred că cei care au propus programul trăiesc în realități paralele.
În schimb, sunt sigur că mulți dintre cei care au auzit promisiunile, le-au crezut. Culmea, nu e vina lor. Nu are legătură nici cu educația, nici cu vârsta și nici cu inteligența. A existat o singură voce articulată, lucru care a făcut-o credibilă. Sigur, aici e vina partidelor care acum sunt în opoziție. În loc să-și concentreze campania pe utopiile din programul PSD, au preferat să tacă sau să lanseze atacuri la persoană. E drept, nici nu aveau prea multe argumente. Când tu nu vii cu nimic în loc, nu ai cum să deschizi gura.
Capital a atras atenția asupra derapajelor de logică din programul PSD. În același timp, păstrându-și echilibrul pentru care este recunoscut, a arătat și lipsa de profunzime – asta ca să avem o exprimare elegantă – a programelor competitorilor de pe scena politică. La 27 de ani de la Revoluție, nu se poate ca oferta ta electorală să se reducă la „jos hoții” și „să fie bine, ca să nu fie rău”. Mai mult, la ce discursuri au avut unii lideri cu greutate ai PNL și USR, nu ai cum să zici că aceste partide sunt de dreapta (pe ici pe colo, USR se apropie chiar de extrema stângă).
În tot acest timp, PSD a transmis tuturor ceea ce au vrut să audă. Votanților tradiționali le-a promis pensii și salarii mai mari, iar antreprenorilor, eliminarea sau reducerea unor taxe. Parțial, se vor ține de cuvânt. Vor crește veniturile pensionarilor și bugetarilor, dar aceștia nu vor simți prea bine majorările, în timp ce unele taxe vor fi eliminate, dar, probabil, altele le vor lua locul. Asta pentru că, în final, echilibrul bugetar va conta mai mult decât promisiunile. De aceea, votul nu are de ce să ne sperie: s-a ales răul cunoscut în fața celui necunoscut.
Ovidiu Anton,
redactor Capital
