CDU-CSU, cu cifre între 32,7 şi 33,3%, conform estimărilor, ar înregistra cel mai slab scor electoral al său, mai mic decât precedentul minim istoric atins deja de doamna Merkel (33,8%, în 2009).
Cancelarul german a recunoscut că aştepta „un rezultat mai bun”, adăugând că intrarea naţionaliştilor în forul legislativ este o „nouă provocare”.
Formaţiunea sa îi devansează totuşi clar pe social-democraţii lui Martin Schulz (SPD, 20-21%), care de asemenea ar înregistra, la rândul lor, cel mai prost scor electoral de după 1945, potrivit estimărilor canalelor publice ARD şi ZDF.
Aşadar, îi va reveni actualului cancelar, pentru a patra oară, sarcina de a căuta parteneri de coaliţie pentru formarea viitorului executiv. Dar această căutare a unei noi majorităţi a fost complicată duminică seara de SPD, care a decis să intre în opoziţie, după patru ani de guvernare cu Angela Merkel.
Martin Schulz şi-a exprimat regretul pentru o „zi dificilă şi amară pentru social-democraţie”, dar a promis că se va lupta în Bundestag pentru „valorile sale şi principiile toleranţei, respectului”.
Repartizarea celor 600-700 de fotolii de parlamentar trebuie încă să se limpezească, urmare a complexităţii sistemului de vot german, dar refuzul social-democraţilor complică misiunea doamnei Merkel, care va trebui prin urmare să convingă a priori atât liberalii din FDP, cât şi Verzii, două partide pe poziţii adesea opuse.
Victoria conservatorilor este umbrită de asemenea de rezultatul formaţiunii Alternativa pentru Germania (AfD), partid anti-imigraţie, care ar ocupa poziţia a treia, fapt ce provoacă un şoc pentru ţară.
AfD îşi face aşadar o intrare în forţă în parlament, o premieră după 1945 pentru un partid care are discursuri anti-imigraţie, anti-islam, anti-euro şi revizioniste.
„(…) Ne vom recupera ţara”, a jubilat Alexander Gauland, aflat în fruntea listei AfD.
Formaţiunea sa a eşuat la precedentele alegeri în încercarea de ajunge în Bundestag, dar acum devansează stânga radicală Die Linke, liberalii din FDP şi Verzii, partide clasate toate în jurul a 9-10%.
Răspunzând Angelei Merkel care făcea campanie pentru continuitate în prosperitate, AfD a atacat-o pe aceasta, avându-i ca modele pe Donald Trump şi partizanii Brexitului.
Tema predilectă a acestei drepte dure: acuzarea de „trădare” adusă şefei guvernului de la Berlin pentru că a deschis porţile ţării în 2015 pentru sute de mii de solicitanţi de azil majoritar musulmani.
Cancelarul german va trebui să explice în interiorul formaţiunii sale avansul AfD, aliaţii săi bavarezi de la CSU şi partea cea mai conservatoare din CDU cerându-i în mai multe rânduri să-i asculte şi pe alegătorii săi cei mai de dreapta.
AfD înregistrează acest succes în ciuda unei radicalizări a discursului său şi a unui apel la mândrie pentru actele soldaţilor germani în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fapt nemaivăzut într-o ţară a cărei identitate de după război s-a bazat pe lupta contra extremelor şi regretul pentru crimele celui de-al Treilea Reich.
În plus, acest progres al naţionaliştilor şi scorul Die Linke semnifică, notează AFP, că aproape un sfert dintre alegători au ales extremele. Acest fenomen, binecunoscut în Europa, ocolise până azi Germania.
Marele perdant al serii este fără îndoială fostul preşedinte al Parlamentului European, Martin Schulz, care şi-a condus tabăra social-democrată spre o a patra înfrângere consecutivă în faţa imbatabilei Merkel, apreciază în final AFP.
CDU-CSU este de asemenea departe de obiectivul său de 40%. Acest rezultat asociat cu succesul AfD ar putea complica misiunea şi calculele Angelei Merkel de a forma o majoritate.
Odată cu refuzul SPD, rămâne o singură posibilitate: o alianţă cu FDP şi Verzii. Dar divergenţele între ecologişti şi liberali asupra viitorului diesel-ului sau imigraţiei se anunţă foarte complicate de gestionat, mai consideră AFP.
Tratativele ar putea dura luni, iar ele vor începe doar după ce Angela Merkel va fi oficial desemnată cancelar pentru a patra oară de o nouă coaliţie. Niciodată în Germania contemporană, învingătorul unor alegeri nu a fost în situaţia de a nu avea majoritate pentru a guverna.
Culorile viitoarei coaliţii vor avea o importanţă capitală pentru o serie de subiecte arzătoare, precum reformele din zona euro, viitorul relaţiei transatlantice sau chiar problema sancţiunilor impuse Rusiei.
Sursa: Agerpres