Alegeri prezidențiale 2025. Atribuțiile președintelui României

Alegeri prezidențiale 2025. Președintele României deține cea mai înaltă demnitate publică din stat, iar atribuțiile și responsabilitățile sale sunt stabilite prin Constituția țării. În situațiile în care apar interpretări diferite sau controverse privind prerogativele prezidențiale, decizia finală aparține Curții Constituționale, ale cărei hotărâri sunt definitive și obligatorii.

Președintele României exercită atribuții importante, echilibrate prin mecanisme constituționale, menite să asigure stabilitatea politică și respectarea normelor democratice.

În esență, președintele:

  • deține calitatea de comandant suprem al Forțelor Armate;
  • reprezintă statul român în relațiile internaționale și conduce politica externă;
  • desemnează candidatul pentru funcția de prim-ministru — care trebuie ulterior susținut de o majoritate parlamentară;
  • are dreptul de a sesiza Curtea Constituțională în privința legilor;
  • promulgă legile adoptate de Parlament;
  • în anumite condiții poate convoca referendumuri cu caracter consultativ.

Președintele are cea mai solidă legitimitate democratică

Alegeri prezidențiale 2025. Este esențial de înțeles că, în România, președintele beneficiază de cea mai solidă legitimitate democratică, fiind ales prin vot direct de către cetățeni. Numărul mare de voturi obținut în alegeri îi conferă un mandat puternic, care, în anumite situații, poate rivaliza sau chiar depăși, ca susținere populară, totalul voturilor cumulat al tuturor parlamentarilor.

De exemplu, în alegerile generale din 2020, la nivelul întregii țări au fost înregistrate 6,05 milioane de voturi valide. În contrast, în turul II al alegerilor prezidențiale din 2019, Klaus Iohannis a câștigat cu 6,5 milioane de voturi valide, depășind-o pe Viorica Dăncilă, care a obținut 3,33 milioane de voturi valide. Astfel, Iohannis a primit cu aproximativ 500.000 de voturi mai multe decât întregul Parlament al României în anul următor.

În același timp, articolul 61 din Constituție este foarte clar în ceea ce privește nivelul de reprezentativitate între Parlament și Președinte. Conform alineatului 1, acesta stipulează explicit:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării”.

Rolul președintelui României, potrivit Constituției

Alegeri prezidențiale 2025. În Constituția României, rolul președintelui este reglementat la Titlul III – Autoritățile Publice, Capitolul II, articolul 80, care stabilește clar atribuțiile și responsabilitățile acestuia:

„(1) Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării.

(2) Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate”.

Atribuțiile președintelui sunt detaliate clar în Constituția României.

Acestea sunt reglementate de la Articolul 85 până la Articolul 94 și sunt împărțite în două mari categorii:

  • Politica internă
  • Politica externă

Atribuțiile președintelui pe plan intern

Alegeri prezidențiale 2025. Pe plan intern, principalele atribuții ale președintelui sunt:

  • Numirea Guvernului – Articolul 85 din Constituție
  • Consultarea Guvernului – Articolul 86 din Constituție
  • Participarea la ședințele Guvernului – Articolul 87 din Constituție
  • Mesaje – Articolul 88 din Constituție
  • Dizolvarea Parlamentului – Articolul 89 din Constituție
  • Referendumul – Articolul 90 din Constituție

Numirea Guvernului

Alegeri prezidențiale 2025. Unul dintre cele mai importante roluri ale președintelui în politica internă este numirea Guvernului. În acest context, prin „Guvern” se înțelege, de fapt, funcția de premier, care își formează echipa ce va conduce Executivul României.

După alegerile parlamentare, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru.

Constituția prevede că președintele „numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament”.

Deși președintele numește prim-ministrul, iar Parlamentul îl votează, șeful statului nu are puterea de a-l revoca pe prim-ministru. În cazul unei remanieri guvernamentale, președintele poate revoca și numi membri ai Guvernului, dar doar la propunerea prim-ministrului.

Un alt moment critic apare atunci când funcția de prim-ministru devine vacantă sau când premierul nu mai poate să-și exercite atribuțiile. În această situație, președintele desemnează un prim-ministru interimar din rândul membrilor Guvernului, până la formarea unui nou cabinet.

Consultări și participarea la ședințele Guvernului

Deși președintele nu conduce direct Guvernul, el are posibilitatea de a consulta membrii acestuia atunci când apar probleme urgente sau de importanță majoră pentru țară.

Constituția îi garantează dreptul de a participa la ședințele Guvernului în situații speciale, cum ar fi discuțiile privind politica externă, apărarea națională sau ordinea publică.

Potrivit articolului 87 din Constituție, alineatul 2, „Preşedintele României prezidează şedinţele Guvernului la care participă”.

De asemenea, la cererea prim-ministrului, președintele poate participa și la alte ședințe ale Guvernului.

Articolul 87 din Constituție, care îi conferă această autoritate șefului statului, susține rolul său de mediator între diferitele puteri ale statului.

Mesaje către Parlament și promulgarea legilor

Președintele are dreptul să adreseze mesaje Parlamentului cu privire la cele mai importante probleme politice ale națiunii. Aceste mesaje sunt menite să atragă atenția asupra priorităților naționale și să ghideze dezbaterile parlamentare în direcția dorită de șeful statului.

Mesajele pot fi folosite și pentru a critica diverse aspecte ale vieții politice sau pentru a aborda probleme specifice.

Un alt rol important al președintelui este legat de promulgarea legilor. Președintele României este responsabil cu semnătura finală pe legile adoptate de Parlament, o obligație care, de regulă, este una mai degrabă simbolică.

După ce Parlamentul adoptă o lege, aceasta ajunge la președinte, care are la dispoziție cel mult 20 de zile pentru a o promulga. Înainte de promulgare, președintele poate solicita reexaminarea legii o singură dată, având astfel aparent un instrument suplimentar de control asupra activității legislative. Este important de menționat că Constituția nu impune obligativitatea modificării legii de către Parlament după ce aceasta este trimisă înapoi de președinte.

Astfel, președintele poate returna legea fără a cere modificări. Parlamentul poate, la rândul său, să o retrimită președintelui fără a aduce modificări. Cuvântul folosit în Constituție este „reexaminare”, fără a impune modificări obligatorii.

Dacă legea este returnată de președinte la Parlament, acesta nu are obligația de a modifica textul, iar președintele este obligat să o promulge în forma trimisă înapoi de Parlament.

În schimb, președintele poate solicita Curții Constituționale să verifice constituționalitatea legii. Dacă cererea de reexaminare sau de verificare a constituționalității este respinsă, președintele este obligat să promulge legea în termen de 10 zile.

Dizolvarea Parlamentului

Președintele României are dreptul de a dizolva Parlamentul, dar doar în condiții precise. Astfel, dacă Parlamentul nu acordă votul de încredere pentru formarea Guvernului timp de 60 de zile și respinge două solicitări de învestitură, președintele poate decide dizolvarea Parlamentului. Totuși, acest pas se face doar după consultarea președinților celor două Camere și a liderilor de grup parlamentar.

Este important de subliniat că această putere nu poate fi exercitată în orice moment. Există restricții clare: Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului prezidențial și nici în perioadele de stare excepțională, cum ar fi mobilizarea, războiul sau starea de urgență.

Organizarea de referendumuri

Președintele are posibilitatea de a apela direct la voința poporului prin organizarea unui referendum consultativ, însă doar după ce se consultă cu Parlamentul. Această măsură este folosită pentru a conferi o greutate mai mare și democratică în rezolvarea unor probleme de interes național.

De exemplu, în 2009, președintele Traian Băsescu a solicitat organizarea unui referendum pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și trecerea României la un sistem legislativ cu Parlament unicameral.

Deși populația a votat în favoarea acestor propuneri, acele prevederi nu au fost implementate până în prezent. Referendumul consultativ și-a îndeplinit scopul, reflectând dorința populației. Totuși, pentru modificarea unui aspect esențial, cum ar fi structura Parlamentului, ar fi fost necesar un referendum de modificare a Constituției, nu doar un „sondaj de opinie național” organizat de către Cotroceni.

Atribuțiile președintelui de plan extern

În Constituție, la Articolul 91, aliniatele 1-3 sunt detaliate atribuțiile președintelui în domeniul politicii externe:

„(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României”.

Pe lângă rolul său în politica internă, președintele României joacă un rol esențial și pe plan internațional.

El are responsabilitatea de a încheia tratatele internaționale în numele României, tratate care sunt negociate de Guvern și supuse ratificării Parlamentului. În plus, președintele are atribuția de a acredita și de a rechema ambasadorii și consulii români, precum și de a aproba înființarea, desființarea sau modificarea rangului misiunilor diplomatice.

De asemenea, diplomații altor state sunt acreditați la președintele României, ceea ce subliniază rolul său de reprezentant al țării pe plan extern.

În ceea ce privește reprezentarea României la nivelul Uniunii Europene, după o decizie similară din 2012, în 2014, Curtea Constituțională, la sesizarea premierului de atunci, Victor Ponta, a decis în unanimitate că președintele României este cel care reprezintă statul român la Consiliul European al UE.

Atribuții în domeniul apărării țării și al securității naționale

Articolul 92 din Constituție clarifică rolul președintelui în domeniul apărării naționale:

„(1) Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

(2) El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare.

(3) În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, Preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă Parlamentului, printr-un mesaj. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.

(4) În caz de mobilizare sau de război Parlamentul îşi continuă activitatea pe toată durata acestor stări, iar dacă nu se află în sesiune, se convoacă de drept în 24 de ore de la declararea lor”.

Unul dintre cele mai importante roluri ale președintelui României este legat de apărarea națională.

Președintele României deține funcția de comandant suprem al forțelor armate și, în caz de necesitate, are dreptul de a declara mobilizarea acestora.

Un aspect esențial este că, potrivit alineatului 3 din Constituție, președintele este stabilit ferm ca fiind comandantul suprem al Armatei, având obligația de a „aduce neîntârziat la cunoștință Parlamentului” deciziile sale. Astfel, președintele nu este constrâns de poziția Parlamentului în ceea ce privește deciziile sale legate de apărarea națională.

În cazul în care situația devine critică la nivel național, președintele poate instituie starea de asediu sau starea de urgență, fie la nivel național, fie în anumite regiuni. Măsurile adoptate trebuie să fie conform legii, iar Parlamentul trebuie să le aprobe în termen de maximum 5 zile de la instituirea acestora.

Dacă Parlamentul nu se află în sesiune la momentul respectiv, acesta va fi convocat de drept în termen de maximum 48 de ore și va funcționa pe întreaga durată a stării de urgență sau de asediu. Aceste măsuri excepționale sunt menite să asigure ordinea și securitatea publică în perioade de criză, iar președintele are un rol fundamental în coordonarea acestora.

Alte atribuții

Pe lângă responsabilitățile majore deja menționate, președintele României are și alte atribuții importante, printre care conferirea decorațiilor și titlurilor de onoare, acordarea gradelor militare superioare și numirea în funcții publice.

De asemenea, președintele are dreptul de a acorda grațierea individuală.

Unul dintre cele mai cunoscute exemple de grațiere individuală este cel din 15 decembrie 2004, când, aflat la sfârșitul mandatului său, Ion Iliescu l-a grațiat pe Miron Cozma, fost lider sindicalist al minerilor, care se afla în închisoare după ce a fost condamnat, printre altele, pentru „subminarea puterii de stat și alte infracțiuni”. Această grațiere a fost însă revocată pe 16 decembrie 2004, în urma protestelor din partea unei părți a clasei politice și a societății civile. Cozma a fost totuși eliberat câteva luni mai târziu, în iunie 2005, după ce Curtea de Apel București a anulat anularea grațierii.

Deși multe dintre aceste atribuții sunt reglementate și limitate de Constituție, rolul președintelui rămâne esențial pentru buna funcționare a statului și pentru asigurarea unei puteri echilibrate între instituțiile acestuia.

Președintele poate alege să fie activ implicat în politica internă, având rolul de „președinte jucător”, să își exercite atribuțiile și să devină un mediator între diferitele puteri ale statului, sau poate să se concentreze în principal pe reprezentarea României pe plan extern.