Turul al doilea al alegerilor prezidenţiale din Franţa, care-i pune faţă în faţă pe Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, este un scenariu care s-a mai văzut şi în 2017. Spre deosebire de acel moment însă, riscul ca Le Pen şi dreapta radicală să se instaleze acum la Palatul Élysée sunt mai mari ca niciodată, notează Folha Online (Brazilia).
Alegătorii din Franţa, dezamăgiţi de partidele tradiţionale
Desfășurat duminică (10 aprilie), primul tur al alegerilor prezidențiale franceze a repetat, în linii mari, scenariul alegerilor precedente, din 2017. La fel ca acum cinci ani, primii doi clasaţi au fost Emmanuel Macron și Marine Le Pen.
În timp ce președintele centrist a obţinut 28% din voturi, față de 24% în 2017, candidata de extremă-dreapta a strâns 23% din voturi, puțin mai mult decât cei 21% obţinuţi în cadrul celeilalte dispute.
S-a constatat încă o dată dezamăgirea alegătorilor faţă de partidele tradiționale de centru-dreapta și de centru-stânga, consolidând declinul forțelor care au dominat politica franceză după război. Republicanii, moștenitori ai gaullismului, au obţinut aproximativ 5% din voturi. Partidul Socialist, în schimb, a obţinut mai puţin de 2%, scrie Folha Online.
Strategiile adoptate de Macron şi Le Pen
După un început de mandat învăluit în mari așteptări, Macron s-a confruntat cu o serie de obstacole, crize și proteste masive în guvern, cum ar fi „vestele galbene”. El a reușit, totuși, să păstreze un nucleu stabil de susţinători și acum caută să fie primul președinte francez reales de la Jacques Chirac încoace, acum 20 de ani.
În acest scop, promite atât indexarea salariului minim, cât și menținerea creșterii nepopulare, dar necesare, a vârstei de pensionare.
Marine Le Pen, care candidează pentru a treia oară la președinție, a aplicat în ultimii ani o strategie de succes pentru a deveni mai acceptabilă în ochii alegătorului mediu, lăsând discursul ideologic pe plan secund. În această mișcare, a abandonat propuneri precum ieşirea Franței din Uniunea Europeană și incriminarea avortului.
În alegeri, această mișcare tactică a fost avantajată de candidatura stângistului Éric Zemmour, al cărui discurs sincer radical a făcut ca Le Pen să sune mai moderată prin comparație. Pragmatică, ea și-a concentrat campania pe clasele populare și pe impactul recentei creșteri a inflației.
Platforma sa păstrează, însă, propuneri în mod deschis discriminatorii la adresa imigranților, cum ar fi organizarea unui plebiscit pentru a redefini cetăţenia franceză, astfel încât să se asigure prioritatea „adevăraților cetățeni” în privinţa accesului la locuințe și la locurile de muncă.
Alte promisiuni de natură xenofobă se referă la „eradicarea ideologiilor islamiste” din țară și la amenzi pentru femeile care poartă voal în spațiile publice.
Dacă în urmă cu cinci ani Macron a triumfat asupra lui Le Pen cu scorul amplu de 66% la 34% în turul al doilea, astăzi analiștii pun la îndoială repetarea acestui front amplu în favoarea sa. Nu există nicio îndoială că el rămâne favoritul pentru a rămâne la președinție, dar riscul ca Le Pen – și dreapta radicală – să ajungă la Palatul Élysée nu a fost niciodată atât de mare ca acum.