Președintele turc nu a fost reales în primul tur, duminica trecută. Dar victoria lui în două săptămâni va fi cu atât mai frumoasă, scrie Guillaume Perrier într-un articol pentru Le Point.
La prima vedere, scorul alegerilor prezidențiale din Turcia poate fi interpretat ca o scădere a sprijinului pentru președintele în funcție. Cu 49,5% din voturi, Recep Tayyip Erdogan, aflat la putere de douăzeci de ani, este împins să îşi dispute un al doilea tur pe 28 mai.
Aceasta este o premieră și unii o pot vedea ca pe o erodare a popularității sale. „Erdogan a pierdut”, a titrat chiar luni cotidianul turc „Cumhuriyet”, un ziar legat istoric de CHP, principalul partid de opoziție. În 2014 și 2018, el a fost ales fără prea mult suspans în primul tur, cu scoruri de 51,79%, apoi 52,59%. Căderea este una relativă.
Spre deosebire de alegerile prezidențiale anterioare, în timpul cărora opoziția trimisese candidați de rangul doi, Erdogan a trebuit de data aceasta să se confrunte cu liderul CHP, Kemal Kiliçdaroglu, candidatul unui front aproape unit în jurul „anti-erdoganismului”. După o campanie care a stârnit speranțe de schimbare, într-o Turcie hărțuită de criza economică și mai polarizată ca niciodată, aceasta din urmă a reușit să adune 45% din voturi, ceea ce opoziția nu mai făcuse până acum. Dar Erdogan a a făcut mai mult decât să limiteze daunele: a obţinut cu 2,5 milioane de voturi mai mult decât adversarul său și poate lua în considerare cu încredere turul al doilea.
Chiar dacă susținătorii unei alternanțe mai vor să creadă în ea, marja rămâne clară în favoarea „reisului”. Pentru a ajunge la 50% și a fi reales până în 2028, Erdogan va avea nevoie doar de câteva sute de mii de voturi suplimentare, dacă turcii vor merge la vot în aceleași proporții pe 28 mai. În schimb, Kemal Kiliçdaroglu ar fi ajuns la un tavan de sticlă. Al treilea om în aceste alegeri prezidențiale, Sinan Ogan, candidat ultranaționalist disident al MHP, care a câștigat 5,1% din voturi, îl va susține doar cu prețul unei schimbări radical naționaliste, care îl va costa apoi sprijinul stângii pro-kurde. Decalajul mare dintre cei doi este greu de depăşit. Electoratul lui Sinan Ogan ar trebui în schimb să-l favorizeze pe Erdogan, care are nevoie doar de un sfert din această rezervă pentru a învinge.
Un alt factor joacă în mod clar în favoarea titularului
Rezultatul alegerilor legislative din 14 mai oferă o majoritate relativă coaliției islamo-naționaliste AKP-MHP și cu 100 de locuri mai mult decât opoziției. Dinamica este în favoarea lui Erdogan. Iar alegătorii turci vor fi cu atât mai înclinați să-l susțină în al doilea tur cu cât aspiră la o perioadă de stabilitate. O înfrângere a actualului președinte pare foarte puțin probabilă.
Mai mult, este ca o victorie pe care Erdogan a sărbătorit în acest prim tur de la balconul sediului AKP (Partidul Justiției și Dezvoltarii) din Ankara, unde s-a prezentat târziu în noapte. „Țara noastră a reușit o nouă sărbătoare a democrației”, s-a bucurat el. O victorie în primul tur, cu puțin peste 50% din voturi, cu siguranță nu ar fi avut același impact și ar fi declanșat suspiciuni de fraudă și provocări din partea opoziției. Cu acest scor mai strâns, Erdogan își poate vedea legitimitatea democratică întărită.
O nouă încoronare pare așadar inevitabilă pentru Erdogan pe 28 mai. A doua zi, aniversarea cuceririi Constantinopolului de către otomani în 1453, sultanul secolului XXI, ar putea celebra o nouă cucerire, arată Le Point.