Situaţia din Ucraina este tot mai tensionată, iar Europa se teme de o adevărată tragedie nucleară. Centralele nucleare din zone de război se transformă în bombe radioactive cu ceas, se arată într-un materialul publicat în The National Interest şi semnat de Henry Sokolski, director executiv al Nonproliferation Policy Education Center, fost șef adjunct al departamentului de neproliferare al Pentagonului.
Cum Agenția Internațională a Energiei Atomice (AIEA) se pregătește să viziteze centrala nucleară Zaporijjia din Ucraina, oficialii occidentali suspină a ușurare.
Centralele nucleare din zonele de război ar putea duce la declanşarea celui de-Al Treilea Război Mondial
Există totuși o potențială problemă pe care ei n-au luat-o în calcul – faptul că centralele nucleare din zone de război se transformă în bombe radioactive cu ceas care pot declanșa un Al Treilea Război Mondial.
Pare exagerat? La finalul săptămânii trecute președintele comitetului de apărare al Camerei Comunelor a Regatului Unit a avertizat că „orice avarie deliberată la un reactor nuclear ucrainean care poate provoca o scurgere de radiații ar constitui o încălcare a Articolului 5 al NATO”.
Articolul 5 al Tratatului NATO obligă toți semnatarii să acționeze pentru apărarea oricărui membru al alianței care e supus unui atac armat.
Cât de iminentă ar putea fi o scurgere radioactivă? În seara de joi, toată alimentarea externă cu energie a centralei Zaporijjia a fost oprită. Unica sursă de electricitate erau generatoarele cu motorină ale centralei pentru cazuri de urgență, care au combustibil doar pentru cinci zile pentru a alimenta sistemul vital de siguranță al centralei și pompele electrice cu apă pentru răcirea combustibilului.
Dacă acele generatoare ar fi rămas fără combustibil (chiar și mai repede, dacă rușii vor fi furat din el) și singura linie electrică rămasă n-ar fi fost reconectată, un accident cu pierdere de agent de răcire (ca la Fukushima) ar fi putut avea loc în decurs de 80 de minute, potrivit nationalinterest.org.
Vladimir Putin poate transforma centralele nucleare din Ucraina în „arme nucleare pre-poziționate”
Kievul înțelege acest lucru. De aceea a și distribuit săptămâna trecută populației tablete cu iod, pentru a reduce cancerele tiroidiene în cazul în care centrala ar fi sărit în aer.
România, stat NATO, înțelege și ea acest lucru: luna aceasta, Ministerul Sănătății i-a încurajat pe români s-și ridice din farmacii tabletele gratuite cu iod. Iar săptămâna trecută Moldova, vecina României, a importat 1 milion de tablete cu iod pentru propria-i populație.
Ceea ce realizează aceste țări este nu numai că accidentele sunt posibile în vreme de război, ci și că președintele rus Vladimir Putin poate ataca intenționat centralele nucleare ale Ucrainei, transformându-le în „arme nucleare pre-poziționate” a căror descărcare radioactivă poate forța evacuări și-i poate speria pe susținătorii Ucrainei din NATO pentru a bate în retragere.
Ele înțeleg de asemenea că războiul nu s-a încheiat: mai există alte nouă centrale nucleare, în vestul și sudul Ucrainei, pe care Putin le poate ataca.
AIEA nu-i poate oferi centralei Zaporijjia nici o apărare
Și care e reacția la Washington? Acolo regăsim două mari idei, ambele depășite de aproape 70 de ani. Prima e să-i determine pe inspectorii AIEA să viziteze centrala. Am susținut acest lucru, atât timp cât el demonstrează că centrala e în continuare a Ucrainei, nu a Rusiei.
Dar nimeni n-ar trebui să-și facă vreo iluzie. AIEA a fost înființată acum 70 de ani pentru a promova energia nucleară și pentru a face ocazional inspecții, dar nu pentru a proteja fizic centrale de atacuri armate sau pentru a demilitariza zona din jurul lor. AIEA nu-i poate oferi centralei Zaporijjia nici o apărare și nici nu va risca lăsându-și personalul permanent acolo pe post de scut uman.
A doua idee derivă din Programul Atomic pentru Pace lansat la începutul anilor ’50 – construcția de centrale nucleare pretutindeni, inclusiv în Polonia, România și, incredibil, Ucraina. Președintele Joe Biden a anunțat că SUA vor subvenționa un proiect cu șase reactoare în Polonia, la numai trei săptămâni după ce armata rusă trăsese asupra centralei Zaporijjia și o ocupase.
Ulterior, în mai, Departamentul de Stat a anunțat detalii privind construcția unui mic reactor modular american în România și, legat de acesta, a unui simulator nuclear finanțat din banii contribuabililor americani. În fine, în iulie, compania americană Westinghouse a anunțat încheierea unui acord cu compania nucleară de stat a Ucrainei pentru construcția a cel puțin două reactoare în țară.
Ar putea fi Rusia în stare să lovească reactoare nucleare din Ucraina, România sau Polonia?
Prezumția nerostită aici este că Putin nu va mai lovi niciodată un alt reactor din Ucraina, România ori Polonia. Poate că așa și e. Dar, după ce a condamnat Vestul pentru că susține punctul ucrainean de vedere privitor la Zaporijjia, fostul președinte rus Dmitri Medvedev a avertizat recent că reactoare sunt pe tot cuprinsul Europei și că „incidente [similare] sunt posibile și acolo”.
Și nu vorbim doar de Europa. Coreea de Sud, Japonia și Taiwan au și ele reactoare supuse riscului. De când Rusia a ocupat centrala Zaporijjia toate aceste țări și-au intensificat planificarea și exercițiile vizând eventuale atacuri chineze sau nord-coreene asupra centralelor lor nucleare.
Washingtonul ar trebui să acorde mai multă atenție chestiunii. Ar trebui să adopte mai multe măsuri, dar două dintre cele mai importante sunt includerea reactoarelor „pașnice” în calitate de arme nucleare pre-poziționate în strategia sa de descurajare nucleară, respectiv revizuirea entuziasmului său pentru exportul de de reactoare chiar și în zone de război.
Am putea avea parte de un Sarajevo în variantă nucleară
Prima sarcină necesită clarificarea condițiilor în care ar avea sens – dacă ar putea avea vreodată – ca armata americană să lovească reactoare din străinătate. Ar presupune de asemenea să se stabilească cum ar putea acționa cel mai bine forțele noastre pentru a descuraja ori contracara atacuri asupra reactoarelor prietenilor noștri, indiferent că sunt menite a-i lovi ori doar un mijloc de coerciție.
A doua sarcină presupune să se examineze ce se poate face concret pentru protejarea reactoarelor deja existente în străinătate, acolo unde sunt ori ar putea fi detașate trupe americane. Ar impune totodată să se evalueze cât de prudent este să se construiască noi centrale nucleare în sau lângă regiuni care pot deveni zonă de război, cât și determinarea acelor potențiale zone.
Nu putem cere de la AIEA să facă acest lucru. Nu-l va face. Dar dacă suntem serioși în privința prevenirii a ce e mai rău, inclusiv a unui Sarajevo în variantă nucleară, trebuie s-o facem noi.
