Nu faceţi nicio greşeală: aşa cum China consideră inevitabilă „reunificarea Taiwanului”, preşedintele rus Vladimir Putin are o părere similară despre întoarcerea cel puţin a unei părţi din Ucraina la Rusia. De unde ştim? Putin ne-a spus-o răspicat. Şi având în vedere istoria lui, la sfârşitul acestei veri sau la începutul toamnei, Putin ar putea acţiona pentru a transforma o parte din Ucraina într-o „Novorossia”, o nouă Rusie, arată The Hill.
Într-un eseu extraordinar de 5.000 de cuvinte, lansat pe 12 iulie, Putin a adus un argument profund istoric, emoţional, spiritual şi politic pentru reintegrare: „…când am fost întrebat despre relaţiile ruso-ucrainene, am spus că ruşii şi ucrainenii erau un singur popor – un tot unitar. Aceste cuvinte nu au fost bazate pe consideraţii pe termen scurt sau determinate de contextul politic actual. Este ceea ce am spus în numeroase ocazii şi ceea ce cred cu fermitate… Astăzi, aceste cuvinte pot fi percepute de unii oameni cu ostilitate. Ele pot fi interpretate în multe moduri posibile. Cu toate acestea, mulţi oameni mă vor auzi…”
De ce a scris Putin şi a lansat acest eseu acum?
Este un anunţ pentru viitor? Sau este o dezinformare? Răspunsurile au început acum mai bine de 20 de ani. În discursul său de Anul Nou din 2000, Putin a declarat că Rusia necesită un guvern central puternic, neideologic – într-un limbaj simplu, unul care era pragmatic şi autocratic. Aşa s-a întâmplat.
La Conferinţa de securitate de la München din 2007, Putin a lansat o tiradă împotriva NATO, afişând o mai mare ostilitate rusă faţă de Occident. La Summit-ul NATO de la Bucureşti din 2008, când preşedintele George W. Bush a anunţat că Georgia şi Ucraina ar putea adera la NATO, Putin a fost furios. Câteva luni mai târziu, Putin a întins o capcană. Georgia a fost prinsă şi Osetia de Sud a fost împărţită de ocupaţia rusă. Având în vedere frontierele contestate, Georgia nu este eligibilă pentru aderarea la NATO. Iar în 2014, Crimeea a fost anexată.
Spre ce se îndreaptă asta? Cu câteva săptămâni în urmă, Rusia a organizat o mare acumulare militară în jurul Ucrainei, probabil ca o repetiţie. După ce şi-a retras forţele, aparent Rusia a lăsat în urmă cantităţi substanţiale de echipament militar. Astfel, cu un prea vag sau fără preaviz, forţele ruse se pot întoarce rapid, având în vedere că echipamentul greu necesar este la locul lui. Rusia poate, de asemenea, să-şi desfăşoare rapid flota de la Marea Neagră din Sevastopol, aşa cum a făcut-o ca răspuns la recentul exerciţiu NATO SeaBreeze, pentru a bloca intrarea şi ieşirea prin Dardanele.
Intenţia este de a intimida Kievul şi conducerea ucraineană, într-un efort de a asigura o parte din estul Ucrainei şi Donbasul ca protectorat sau provincie independentă loială Moscovei. Şi Putin are opţiuni. În loc să trimită mai multe trupe în Donbas, el ar putea ameninţa cu ocuparea micii Insule a Şerpilor a Ucrainei, la 20 de mile de gura Dunării, în partea de vest a Mării Negre.
Acest lucru poate suna exagerat. Dar, deoarece Kievul nu a putut să împiedice anexarea Crimeii, cu peste 20.000 de soldaţi ruşi deja staţionaţi acolo, sau tranzitarea strâmtorii Kerch către Marea Azov, Insula Şerpilor ar putea deveni un potenţial fapt împlinit. Acesta ar putea fi folosit pentru a forţa Ucraina să fie de acord cu o partiţie ca un quid pro quo pentru întoarcerea (sau neocuparea) insulei. Şi acest scenariu este cel puţin la fel de viabil ca o invazie rusă în ţările baltice, sau ca a Chinei în Taiwan.
Membrii NATO ai Mării Negre – Turcia, Bulgaria şi România – ar fi ameninţaţi
Ucraina nu este membră a NATO, astfel încât articolul 5 nu prevede apărarea. Convenţia de la Montreux limitează accesul la Marea Neagră pentru statele neriverane. Nu sunt permise submarinele străine. Navele de război străine pot rămâne timp de 20 de zile, iar ţările nu pot avea mai mult de două nave prezente. Şi membrii NATO ai Mării Negre – Turcia, Bulgaria şi România – ar fi ameninţaţi.
În pregătirea pentru orice eventuală situaţie de urgenţă, NATO trebuie să acţioneze acum. În primul rând, NATO ar trebui să se pregătească pentru exerciţii fără preaviz, amplificând forţele din România şi Bulgaria şi desfăşurând avioane de atac la bazele NATO ale Turciei. În al doilea rând, NATO ar trebui să planifice mai multe exerciţii navale conduse de Turcia, care are submarine şi o armată formidabilă. În al treilea rând, NATO ar trebui să extindă misiunile de poliţie aeriană bazate în România.
În cele din urmă, preşedintele Biden, prim-ministrul britanic Boris Johnson şi secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, ar trebui să răspundă proclamaţiei ucrainene a lui Putin, reamintindu-i că Ucraina este şi trebuie să rămână un stat independent, respingând lecţiile de istorie şi observând că, în timp ce Putin repetă preocuparea rusă de a fi invadat, suntem în 2021, nu în 1812 sau în 1941. Retorica preventivă poate contribui mult la asigurarea faptului că Ucraina nu va deveni un alt Taiwan.
